Song of the rain

Song of the Rain

by Khalil Gibran

I am dotted silver threads dropped from heaven
By the gods. Nature then takes me, to adorn
Her fields and valleys.

I am beautiful pearls, plucked from the
Crown of Ishtar by the daughter of Dawn
To embellish the gardens.

When I cry the hills laugh;
When I humble myself the flowers rejoice;
When I bow, all things are elated.

The field and the cloud are lovers
And between them I am a messenger of mercy.
I quench the thirst of one;
I cure the ailment of the other.

The voice of thunder declares my arrival;
The rainbow announces my departure.
I am like earthly life, which begins at
The feet of the mad elements and ends
Under the upraised wings of death.

I emerge from the heard of the sea
Soar with the breeze. When I see a field in
Need, I descend and embrace the flowers and
The trees in a million little ways.

I touch gently at the windows with my
Soft fingers, and my announcement is a
Welcome song. All can hear, but only
The sensitive can understand.

The heat in the air gives birth to me,
But in turn I kill it,
As woman overcomes man with
The strength she takes from him.

I am the sigh of the sea;
The laughter of the field;
The tears of heaven.

So with love—
Sighs from the deep sea of affection;
Laughter from the colorful field of the spirit;
Tears from the endless heaven of memories.

**************

Cîntecul ploii

de Khalil Gibran

Sînt stropi argintii picuraţi din cer de zei.
Natura mă primeşte pentru a-şi impodobi cîmpurile si văile.
Sînt perle frumoase, culese din coroana lui Iştar
De fiica Zorilor
Pentru a impodobi grădinile.
Cînd plîng, dealurile rîd;
Cînd se smeresc, florile se bucură;
Cînd mă inclin, toate lucrurile se bucură.
Cîmpul si norul sînt iubiti
Iar intre ei, eu sînt mesagerul milei.
Sting setea unuia;
Vindec suferinţa celuilalt.
Vocea tunetului anunţă venirea mea;
Iar curcubeul anuntă plecarea,
Sînt precum viaţa pămîntească,
Ce se naşte la picioarele stihiilor nebune
Şi sfîrşeşte sub aripile inălţate ale morţii.
Mă nasc din inima mării
Şi zbor cu vîntul.
Cînd văd un cîmp care are nevoie de mine,
Cobor şi imbraţişez florile si copacii
In milioane de feluri.
Ating încet ferestrele cu degetele-mi moi
Si vestirea mea este un cîntec de bun venit.
Toţi aud, dar numai cei sensibili inţeleg.
Căldura aerului imi dă naştere,
Dar, in schimb, eu o distrug,
Aşa cum femeia il intîmpină pe bărbat
Cu puterea pe care o ia de la el.
Sînt suspinul mării;
Rîsul cîmpului;
Lacrimile cerului.
Aşadar, cu dragoste-
Suspine din marea adîncă a afecţiunii;
Rîs din cîmpul multicolor al spiritului;
Lacrimi din cerul nesfîrsit al amintirilor.

Primăvară 2020

Cerul, şi toate din jur sînt acelaşi ca în primăverile trecute, în regatul din acest colţ de lume . A  început să plîngă via,lucru bun, că ne vom amesteca lacrimile, iar păsările  cîntă în lamîi .(ca un sunet de avertizare fiind vocea lor) .În fiecare an se întorc în această perioadă.Sînt păsările soare.(I se spune Palestine sunbird,acolo în Palestina find declarată pasăre naţională)

Micuţele păsărele,simbol al libertăţii, au cam 10-12 cm şi cîteva grame,cred, dar sînt energice,zboară repede mişcîndu-şi aripioarele şi ţinîndu -şi ciocul lung  şi negru aplecat în jos.Coada lor pare scurtă şi picioarele subţiri şi negre la culoare.Locurile lor preferate sînt zonele calde şi uscate dar trăiesc şi prin oraşe şi mai ales prin livezi unde se hrănesc cu nectarul florilor şi cu insecte.Femela, de culoare maro-cenuşiu,îşi face singură cuibul atîrnîndu- l de crengile copacilor sub formă de pară,îşi depune ouăle şi abia cînd eclozează vine şi masculul, care este frumos colorat,cu penajul verde-albastru metalic, şi o ajută la hrănirea puişorilor, cam 2 sau trei la număr.Perioada de incubaţie pare a fi de două saptămîni.Nu ştiu pe unde şi a facut cuibul hărnicuţa dar am văzut că s- a folosit de cojile de la viţa de vie.

Să- i fie de folos!

O prietenă din Olanda îmi trimite imagini cu primăvara ei :

****Altfel,nebunia covidă ,care dispreţuieşte toate frontierele umane, ne ţine în case de unde nu ştiu cît de şifonaţi vom ieşi, dar din cauza îndemnurilor sigur multă vreme vom lustrui şi dezinfecta clanţe,foraibăre,clanţaibăre,suprafeţe ,ne vom spăla temeinic pe mîini şi vom păstra distanţa între noi.

Sper să nu ne sonăm din cauza luptei cu bestia care devorează oamenii în lume şi mai ales din cauza necrologului de seară de la sinteza evenimentelor… (asta dacă mai apucăm…)

dar şi sirenele care ne bagă înfricoşaţi şi tăcuţi în case.

Primăvară,redă- le oamenilor bucuria de a trăi!

Dragă jurnalule,

e vreme multă de cînd nu ne am „văzut”…

Uneori,am mai vrut să însăilez cîte ceva pe aici dar cuvintele nu au vrut să se aşeze,au fost încremenite de cînd m-a amorţit plecarea mamei mele.Că, niciodată nu sîntem pregătiţi pentru despărţirea definitivă de cei dragi.De pierderea lor.M-am simţit cu rădăcinile rupte,abandonată,neputincioasă,mai săracă,zdrobită cu gîndurile în ruină ,şi încă mai plîng,mi se strînge mereu inima şi mi-e frig şi- n gînduri.

Am plecat  în România cînd trupul ţării era scăldat în lumina şi căldura verii ca un bujor.Cu inima deschisă am plecat,plină de dor.Îmi planificasem o vacanţă frumoasă în ţara mea plină de culoare.Visam să-i bat cărările,să-i ascult liniştea pădurii cu inima.Ţara mea cu aer proaspăt şi peisaje incredibile,cu oameni dragi pe care îi iubesc.

„Eu din români îmi trag sorgintea”.

Numai cei care dorm în pat cu dorul pot înţelege ceea ce vreau sa spun.

Oricît ar fi durat vacanţa, eu nu mi-am astîmpărat uimirea că natura poate să îmi dea atîta linişte.Cînd te rogi pe covorul gros al ierbii,în pacea naturii, în limba ta,( „frumoasa şi cuminte limba română „)te simţi copleşit,simţi relaţia aceea cimentată definitiv cu locurile natale.

 

Am umblat pe drumurile patriei dar si prin grădinile mamei mele unde urmele noastre au rămas împreună,amprente prin pămîntul umed de la ploile de iulie.

Ploua şi-n ziua în care ne-am întors, astfel nu se mai vedeau şi lacrimile mele.Plecam pentru o altă perioadă de timp .Nu ştiam că va fi ultima vară cu mama.

Era în tîrziul de vară,apoi,cînd au început să plece frunzele în pribegie şi se aşternea toamna prin grădina ei, a plecat şi sufletul ei prin vămile văzduhului ţinut de mînă de îngerul ei.

Mama,cu dragostea ei iertătoare,prima iubire care ne-a sărutat lacrimile şi ne-a mîngîiat,s-a dus.

Dar cîte au rămas nespuse…şi tu,mamă ai tăcut…

Cît aş fi vrut să-ţi înnod firul rupt,pentru că nu ai vrut să te duci…cum s-ar fi oprit clopotul din plîns.

Dar nimic iubit nu se pierde vreodată,iar eu te-am iubit,mamă!

Mi-a fost iarnă,mamă,mi-a fost frig în suflet,mi-am simţit inima bucăţi ,dar de cînd te visez alături de cei dragi, plecaţi şi ei, mă gîndesc că nu eşti singură.

Doare mamă,că încă vreau să te sun să văd ce faci…să vorbim cîte în lună şi stele.

Sărut mîna,mama mea!

„Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.”

”Cît mai sîntem cat mai sînt
Mîngaiaţi-i pe părinţi.”

***

Poate se lăsase înserarea peste anii ei…dar, cum de eşti tu,moarte, atît de deşteaptă, că ştii adresa tuturor celor pe care îi iei?

Cum de ni se pare că ţinem viaţa în mîinile noastre?

Dacă ar mai fi fost acum în viaţă, în nebunia virusului corona,să i vadă pe toţi înveşmîntaţi şi înmănuşaţi ,n ar fi suportat.(eu mai sper că se va decela adevărul,că vom trece şi peste asta.)

La mine e iarăşi primăvară ,cu verde crud şi anemone,cu crăiţe şi albine.

Gînduri de bine!

Să fiţi feriţi de orice eveniment intempestiv!

IUNIE 2019

In regatul iordanian, elevii au intrat in vacanţă.

Anul viitor vom avea bacalaureat,deci,ne zburdă gîndul  la o vacanţă precum mieii pe cîmpie.

Pentru noi,locul cel mai frumos este România în luna cireşelor coapte…

„Dacă pleci,vreau şi eu cu tine,/Dacă pleci,ia- mă şi pe mine”.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

A înflorit rodierul

„7. Că Domnul Dumnezeul tău te va duce într-o ţară bună, ţară de curgeri de apă, de izvoare şi de ape adînci, care ţîşnesc în văi şi în munţi;
8. Ţară în care se află: grîu, orz, viţă de vie, smochine şi rodii;
9. Într-o ţară unde sînt măslini, untdelemn şi miere, în care fără lipsă vei mânca pîinea ta şi nu vei duce lipsă de nimic; în care pietrele au fier şi din munţii căreia vei scoate aramă.
10. Cînd însă vei mînca şi te vei sătura, să binecuvîntezi pe Domnul Dumnezeul tău pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o.”

(A cincea carte a lui Moise)

Rodierul creşte şi aici în Iordania în plin soare, chiar şi la peste 40 de grade,tolerant la secetă.El poate fi copac dar mai ales arbust care creşte cam pînă la 5 m înăţime cu mai multe trunchiuri cu ramificaţii spinoase,aspect pitoresc.Înfloreşte la începutul verii(rumaan-ul, că aşa se numeşte pe aici, este semnul verii deja instalată) ,florile  sînt frumoase, mari şi roşii,îţi bucură ochii, au un aspect aproape ca al garoafelor cu petale crudate,frunzele sînt verzi lucioase,lanceolate.

Se crede că,rodierul ar fi originar din Iran şi Afganistan iar cultivarea lui s-a răspîndit în Asia de Sud -Vest şi regiunile mediteranene,apoi s-a mutat în Est ul Arabiei.Cuceritorii islamici au dus rodierul   în Andaluzia,iar la rîndul lor spaniolii l-au dus pînă în America după ce Cortez a cucerit Mexicul în 1521.

Plinius considera  rodiul una dintre cele mai valoroase plante ornamentale şi medicinale.

Fructul ,rodia,care se va coace în toamnă(există tot timpul în pieţe)este dulce,de formă rotundă ca portocala, are o valoare nutritivă  ridicată.

Înainte ca proprietăţile sale medicinale să fie bine definite,rodia,a fost venerată de mai toate religiile lumii  simbolizînd viaţa,regenerarea,căsătoria,sfinţenia,fertilitatea,prosperitatea,energia şi abundenţa,un fruct sacru.

Rodia se regăseşte şi în picturile  cu Fecioara Maria şi Pruncul Iisus.

Acest fruct miraculos spun specialiştii are beneficii incredibile pentru sănătatea noastră …toate părțile plantei (rădăcini, coajă, flori, fructe și frunze) sînt folosite în medicina ayurvedică care priveşte rodia ca pe o” farmacie”.

Sucul de rodie se spune că este bun pentru sănătatea inimii,pentru încetinirea evoluţiei maladiei Alzheimer,este bogat in substante ce detin efecte antioxidante asupra organismului , ajută la lupta împotriva artritei, precum și a durerilor articulare ,(oamenii de știință studiază în prezent efectul sucului de rodie asupra osteoporozei)la scăderea depresiei, anxietății și stresului,te scapă de migrene ,protejează ficatul, întareste sistemul imunitar şi lupta impotriva bacteriilor si virusilor,etc,etc

Cred că trebuie să respectăm doza recomandată…

PRIMĂVARA MEA

şi’a desfăcut cosiţele de mult :

s’a luat de mînă cu vîntul şi a împrăştiat miresme îmbătătoare de rose,de regina nopţii,de flori de lamîi şi de lonicera,apoi şi’a aruncat condurii ,şi acum, aleargă desculţă îmbujorată la faţă de să geţile tot mai calde ale soarelui care o trimit repede la întîlnirea cu sora ei,vara.

În geana dimineţii, îşi începe concertul ansamblul păsăresc şi parcă „mai renasc speranţele apuse şi sufletul devine mai senin.”

Iubesc primăvara,sau iubesc cel mai mult acest anotimp, mai bine zis.

Îl simt la firul ierbii.

Doar purtătorul de cuvînt al primăverii  nu se aude pe la mine strigînd „cu-cu,cu-cu”…cred că îl pot auzi cei de prin Valea Iordaniei: „Coockoo-Coockoo”…acolo se opresc peste 1,5 milioane de păsări migratoare care vin din emisfera sudica înainte de a pleca spre alte zări.Regatul iordanian care se află aproape la intersecţia a trei continente are sute de specii de păsări printre care şi  cucu:cuculus canorus,(coockoo.)

Autorii topului mondial al fericirii ,ar trebui ca, înafară de criteriile după care calculează indicele fericirii, să intervevieze subiecţii în anotimpul lor preferat, pentru că fericirea este atît socială cît şi personală.

Dar ştim oare cu adevărat să definim fericirea?

Criteriile după care se calculează indicele fericirii sunt îngrijirea personală, libertatea, generozitatea, onestitatea, sănătatea,  venitul,date colectate de la cetăţeni din 156 de state ale lumii ,deci bunăstarea subiectivă…

Cei mai mulţi oameni nu cred că au nevoie de o definiţie formală a fericirii,o simţim în emoţiile noastre pozitive,în bucurie,mulţumire,recunoştinţă.

Unii cred că fericirea înseamnă  entuziasmul de la distracţii maxime cu tot ce implică acestea,alţii gustă cu deliciu pe la festinuri,mai sînt şi cei care se simt fericiţi în natură,care au o relaţie cu natura.Sub cerul senin îţi pui şi alte întrebări despre scopul nostru pe acest pămînt.

Nu trebuie să amestecăm plăcerea trecătoare cu fericirea .Nevoile noastre individuale sînt diferite în funcţie de genetica noastră,de mediul în care am crescut,de mulţimea noastră de experienţe de viaţă.

Eu,mă simt pozitivă primăvara în valurile ei de miresme…

Tu,ce anotimp iubeşti?

Ce te face fericit?

Să fiţi fericiţi,să vă fie senin!

Mai multe despre migdalele verzi

Migdala verde pe care o consumăm azi,este sămînta situată în fructul matur de mîine.

Considerată o delicatesă de primavară,migdala este unul din primele fructe care apar pe aici în regat un timp destul de scurt;are o aromă blîndă de flori şi iarbă,de măr verde,de primavară,adică.migdaleAceste mici fructe verzi sînt cunoscute de mult timp,sînt considerate mici minuni verzi pentru continutul de substante nutritive.Sînt bune pentru inima noastră,luptă impotriva colesterolului rău,iar fosforul pe care il contin are grijă de sănătatea dinţilor noştri.Fiind incărcate cu antioxidanti,curaţă corpul de toxine,ne mentine alcalinizaţi.Se crede după studiile făcute ,că, migdalele sînt o bună hrană pentru creier,pentru cei care se lupta cu kilogramele in plus,ele conţinînd grăsimi sănătoase.migdal tanarBogate in fibre,migdalele verzi fac digestia mai uşoară ,curăţă sistemul nostru intern,vindecă diferite probleme ale pielii iar vitamina E care se găseşte in ele este o componenta anti-imbătrînire .Vitaminele esentiale mentin părul sănătos şi puternic.Migdalele sînt considerate un super-aliment…bucurati-va de ele si de primavara.

Natura este un doctor minunat care ne oferă cu generozitate tot ce are ea mai bun…migdal

„Cînd doctorul este lîngă tine,nimic nu-ţi poate face rău.”

https://yousef59.wordpress.com/2018/02/11/migdalul/

*Blogul meu nu poate fi accesat în această zonă,am o problemă cu IP ul şi reţeaua wifi…

încerc să desluşesc iţele problemei;deci am scris dar nu am văzut cum arată postul pe blog…vreo idee,ceva?

update

Tocmai mă gîndeam să şterg blogul că asta puteam face fără să am acces total la el ,dar nu ştiu cum ,în ziua de Paşti s-a rezolvat problema…

O fi fost „iepuraşul”…

MIEZ DE MARTIE

S-au scuturat demult migdalii…

De-atîtea vînturi și de ploi, puțini pomi au înflorit, ne-am bucurat însă de un pic de iarbă verde și de primele floricele în loc de ghioceii mărțișor .Prin aprilie, vor hori și se vor logodi prin grădini copacii  sub cerul albastru minunat și le va zîmbi cald primăvara.

Mai este puțin…

În anotimpul ploilor au fost inundații catastrofale,ploile masive au blocat drumuri, au ucis vieți,au distrus case,bunuri…

Deși Regatul Hașemit al Iordaniei are mult deșert și în general o climă caldă  iar vara fierbinte,fierbinte,  în această iarnă vremea a fost neuniformă cu variații mari de temperatură.A fost și zăpadă.

Cea mai bună perioadă de călătorie în Iordania rămîn lunile aprilie-mai și sepembrie -octombrie cînd „surprizele”naturii lipsesc…

Anotimpul ploilor a fost pentru unii oameni trist și amar…

Anotimpul ploilor

„Codru-i frate cu românul”iar deșertul cu arabul…

că pe aici, nu sînt  codri de aramă și păduri de argint ca pe pămîntul țării mele de dor, ci mai mult deșert ,dar, în fiecare colțișor al lumii  sigur există locuri  pe care oamenii le iubesc,sînt atrași de ele ,de briliantul neșlefuit oferit cu generozitate de natură. Așa se explică atîtea excursii în deșert chiar și în anotimpul ploilor cînd sînt inundații,zăpezi și frig dar și episoade cu vreme frumoasă cînd oamenii profită să plece cu cortul,cu familia sau prietenii acolo în magia deșertului.

În partea centrală a Văii Iordanului ( în guvernoratul Balqa)există un baraj  folosit pentru  stocarea apei din anotimpul ploilor,  cu aceasta irigîndu-se culturile agricole din  zonă.Vara este foarte cald aici.Este  al doilea baraj din regat și a fost construit cam prin 1967 la un cost de peste 9 milioane de dinari.Barajul are o capacitate de  8,4 milioane de metri cubi. Anul acesta au fost ploi încît apa a dat și pe afară.
Aici,există multe specii de pești  dintre care cel mai important este peștele pieptene  pe care pescarii amatori nu prea îl lasă să mai glăsuiască în vreun oftat.

 

 

Țara mea frumoasa

Google Doodle o sărbătorește pe 17 ian.pe Dalida, cîntăreață egipteancă,Miss Egypt în 1954 ,una dintre primele stele a lumii arabe considerată un pionier în producțiile multiculturale.Chiar dacă a trăit în Franța a rămas cu stilul arab în cîntările ei,cu identitatea arabă…exotismul mergea la sufletul ascultătorului.

Viața ei a fost complicată,tulbure,un destin zbuciumat,dramatic.

Dalida,o nostalgică după țara ei,o rănită în lumea paietelor și a succeselor…

De cîte ori ascult melodia pe care o cîntă cu multă dragoste despre țara ei frumoasă,eu mă gîndesc la țara mea frumoasă…

 

« Older entries Newer entries »

%d blogeri au apreciat: