15 martie 2016
„Tragedia omului nu stă în aceea că trebuie să moară,ci în faptul că s-a născut ca să moară.”
Cu cîteva zile în urmă,într-o zi caldă în care mîinile primăverii ne mîngîiau tristețea, am petrecut-o pe cumnata mea pe ultimul drum pămîntesc …sper că luntrașul a trecut-o Styx-ul.
Boala a pus-o la zid repede.Cînd am vizitat-o la spital spera și zîmbea, dar nu știu cum a primit vestea aceea cînd i s-a oprit tratamentul,cum i s-a comunicat și cît de puternice au fost reverberațiile…
Toți murim odată și-odată,dar oare cum am primi vestea unei boli care nu iartă?
Cum reacționează psihicul în astfel de situații?
Bolile ne alterează armonia existenței iar moartea lasă în urmă familii adîncite în durere.Oare cînd nu vor mai fi boli necruțătoare?
……………
Altfel,aici este primăvară, vorba lui Caragiale-„natura toată-i un pupat.”
GÎNDURI
martie 15, 2016 la 23:59 (OAMENI,LOCURI,POVESTI)
Tags: cancer
ovi said,
martie 18, 2016 la 01:47
condoleante…
in fata mortii nu putem decat sa ramane tacuti…
si totusi este primavara
yousef59 said,
martie 18, 2016 la 08:50
Mulțumesc!
Da,este primăvară…
„The day the Lord created hope was probably the same day he created Spring.”
yousef59 said,
martie 18, 2016 la 08:50
Mulțumesc!
Da,este primăvară…
„The day the Lord created hope was probably the same day he created Spring.”