Mereu am emoţii cînd vorbesc cu mama mea,asta poate pentru că are lîngă ea acolo întotdeauna
pregătită o paporniţă plină cu întrebări şi mai ales cu sfaturi.Dar e mama mea care mă ştie cel mai bine,mama pe care o iubesc şi nu vreau să o supăr cumva cu ceva, mai ales că e suferindă cu inima şi n-o mai am decît pe ea. Aşa că mă pregătesc puţin înainte să sun.
Mai întîi verfic ,configurez şi testez camera web,sunetul, dar mai ales îmi spun eu mie în gînd că trebuie să îmi priponesc lacrimile de nişte plante din grădină în caz că unele ştiri nu vor fi bune, asta aşa ca să mă vadă puternică…însă dacă îi văd ochii roşii de nesomn,de urmele bolilor ei sau de plîns, nu rezist.Mă gîndesc cum s-o cotesc printre nişte glume dacă va fi cazul ca să nu şiroiască lacrimile intre ramele camerei web.Na,aşa sînt eu mai plîngacioasă dar numai cu anumite persoane.
***
Şi a venit mama mea,am uitat ce am gîndit înainte,totul a decurs firesc.Am vorbit cîte în lună şi în stele,am înveselit-o cu unele ştiri de-ale mele.M-a întrebat de noi toti, de florile din grădină,de mîncărurile pe care le mai fac eu,de reţete de budinci.Mi-a vorbit despre plantele medicinale pe care le-a adunat pentru ceaiurile de la iarna,de oamenii de acolo,de gradina ei,de iaz şi ce schimbări au mai avut loc.La politica am constatat că avem păreri diferite dar am spus ce gîndesc.
Au trecut repede 2 ore…mama mea era veselă cînd ne-am spus la revedere.
Te iubesc mamă!
Săru’ mîna mamă!
(Mama mea are 75 de ani)
adelinailiescu said,
septembrie 15, 2014 la 13:25
Mama mea locuieste la cativa kilometrii de mine dar niciodata n-am avut ce sa vorbim doua ore…Distantele nu se masoara doar in kilometrii.
yousef59 said,
septembrie 15, 2014 la 18:16
De cind avem internet am putea spune ca huzurim,ne vedem foarte des.Nu stii cum era cindva cand o scrisoare mergea 15 zile si tot atat si raspunsul…cum se ducea o cartela intreaga de pe telefon fara sa afli tot ce ai fi vrut.Atunci ,niste ani, mi-a fost tare greu,mi se parea ca sint la capatul pamintului si ma sufoca distanta.De aceea profitam acum.Sa vezi cum ne adunam pe camera web cand sint evenimente importante acolo:nunti,botezuri,diferite petreceri 🙂 iar noi nu putem participa…
sintem vorbareti din fire,toti.
cafeauata said,
septembrie 19, 2014 la 21:04
Stiu cum este. 😦
Mult timp, dupa ce am venit in Cluj, vorbeam cu draga mea mama doar la cabina telefonica. Plateam inainte zece minute, uneori spuneam doar „saru’ mana” si in rest doar lacrimi. Ale mele, ale ei. Ea nu a apucat epoca internetului, acum o mai vad doar in amintiri si in vise. Si cred ca oricat am spune ca le iubim pe mame, niciodata nu o facem destul. Multi ani sanatosi mamei tale, multe zile frumoase voua!
yousef59 said,
septembrie 19, 2014 la 22:50
Of,sentimentul acela dureros ,golul pierderii care nu se umple,l-am simtit..am suferit cind l-am pierdut pe tatal meu.E tare trist!
Ce cuvinte de mingiiere sa spunem decit ca speram sa ne intilnim cu cei dragi cindva…
Cind ne scriam scrisori ,mama era ca in poezia lui Labis,nu-mi spunea decit de bine,acum macar o vad si ii aud vocea…
„N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune
Un om ce de pe-acasa a venit
Cum c-a-nflorit la noi malinul
Si c-ai albit, mamuca, ai albit.
Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava.
Eu nu stiu cum sa cred atatea vesti,
Cand din scrisori eu vad precum matale
Din zi in zi mereu intineresti.”
Multumesc frumos!
Sanatate multa si o toamna imbracata in cele mai frumoase culori,sa aveti!
„Cind sintem tristi,privim spre cer!”.
Mélanie said,
octombrie 9, 2014 la 13:40
impresionant si emotionant… ❤ profita de acele momente(ore!) de comunicare cu mama ta careia-i doresc sanatate si viata lunga…
ai mei parinti au plecat în neant acum 23 si 8 ani, RIP… amintirea lor e vie – în gând si-n suflet…
yousef59 said,
octombrie 9, 2014 la 17:05
Da,profit atît cît se poate…e tare trist cînd nu-i mai ai.
Mulţumesc frumos!
Numai bine!
A.T. said,
noiembrie 22, 2014 la 02:45
ce frumos! bucura-te din plin de aceste momente !!
A mea s-a dus acum un an si un pic in locuri mai bune…si si acuma imi vine sa o sun pe skype,sa-i povestesc ,sa o intreb ,sa ridem…
yousef59 said,
noiembrie 22, 2014 la 13:07
Atît timp cît ne mai avem unii pe alţii să ne mîngîiem,să ne iubim.
Toţi ne ducem…
Numai bine!