OCTOMBRIE…

E toamna iar…

uneori mă plimb prin pădurea de aici de lîngă mine…

are copacii parcă prea inclinati…

îmi mai las acolo, pe stîncile albe,unele dintre gînduri…

in grija ei…

de atîta vreme ne stim încît putem să povestim împreună,

sa ne spunem ofurile…

ea,cu buzele crăpate parcă cerînd mereu apă

îmi arată culorile ei triste…

asa că

ma bucur  ca s-a răcorit vremea

si în curînd îsi va ostoi setea…

eu,

povestindu-i doar

de primăvara…

de doruri…

de padurile ei surori de pe alte meleaguri,

de verdele de acasă…

de temerile mele lăuntrice

trairi…

urcusurile si coborîşurile

vietii …

%d blogeri au apreciat asta: