Am fost la cineva care are sus pe casa multe colivii cu pasarele…canari,pasarelele iubirii…etc.Mi-am dat eu acolo cu parerea cum ca, si pasarelele ar trebui sa traiasca in libertate si mi-au spus ca si daca le deschide colivia, ele zboara un tur ,si se intorc sau se pierd…viata lor este in colivie…mi s-a parut foarte trist.Am incercat sa fotografiez o parte din ele dar cu telefonul meu mobil antic nu prea a iesit ce
voiam.Candva am avut niste colivii dar le-am dat…
Le-am privit multa vreme si mi-am amintit de o poezie:
Pasărea şi colivia
Am deschis uşa coliviei: Hai du-te o implor
Pasărea mea captivă
se izbeşte de transparenţe
plânge şi-i este milă de libertate
Hai fugi unde vezi cu ochii
eu repejor voi sigila portiţa
Dar pasărea intră iarăşi în carcera ei
în lumina prizonieră îşi pune
cătuşa
E fericită şi cântă jelind
cântă ca noi
de Ovidiu Genaru( –poet roman n.1934)
******
Uneori am sentimentul ca suntem captivi pe lumea asta ,sau sufletul mi-e prizonier in propriu-mi trup…o fi de la zilele capricioase de toamna…
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.