INSINGURARE


Cu ceva timp in urma am vorbit cu un var de-al meu a carui sotie l-a parasit dupa mai mult de douazeci de ani…au fost plecati la munca in Italia si ea nu s-a mai intors…el era foarte trist si mi-a spus ca ii este foarte greu…mai spera sa se intoarca, macar la nunta fiului lor care intre timp a terminat facultatea…mi-am amintit de asta azi cand am citit mai multe materiale despre cupluri care se despart sau a caror viata a luat alt curs dupa ce au plecat in strainatate…e grea singuratatea…m-am gandit ca Mirabela o exprima cel mai bine …si poate o asculta si cine trebuie…

” INSINGURARE

Am obosit de când te-aştept să vii

Sunt nopţile prea lungi şi mult prea grele,

Copacii dorm pe umbre străvezii,

Şi cerul tace-n legănări de stele.

 

Atâtea întrebări mă copleşesc

Iar gându-mi este prins într-o vâltoare,

În om se naşte tot ce-i omenesc

Din neguri năzuind mereu spre soare.

Mereu spre soare…

 

Însingurare

Cine nu te ştie

Să nu te întâlnească

Niciodată

Însingurare, inimă pustie

Ce tristă eşti

Şi cât de zbuciumată,

 

Însingurare,

Umbră nedorită

Ce zeu păgân care-a urât

Iubirea

Te-a zămislit din chinuri şi ispită

Şi ţi-a trimis în lume

Nemurirea.

 

Trec clipele ca fluturii în zbor

În mine o lumină mai veghează

Speranţa ca un bart rătăcitor

Alunecă sub zare şi visează

 

Lupt cu întrebările în gând

Şi lupta-i grea şi e necruţătoare

Te-aştept să vii de ani şi ani la rând

De undeva din lumea asta mare

Din lumea asta mare

 

Însingurare

Cine nu te ştie

Să nu te întâlnească

Niciodată

Însingurare, inimă pustie

Ce tristă eşti

Şi cât de zbuciumată

 

Însingurare

Umbră nedorită

Ce zeu păgân cere-a urât

Iubirea

Te-a zămislit din chinuri şi ispită

Şi ţi-a trimis în lume

Nemurirea

 

Însingurare

Cine nu te ştie

Să nu te întâlnească

Niciodată

Însingurare, inimă pustie

Ce tristă eşti

Şi cât de zbuciumată

 

Însingurare

Umbră nedorită

Ce zeu păgân cere-a urât

Iubirea

Te-a zămislit din chinuri şi ispită

Şi ţi-a trimis în lume

Nemurirea

 

Însingurare

Cine nu te ştie

Să nu te întâlnească

Niciodată”

text ioan rus

 

 

9 comentarii

  1. cafeauata said,

    Septembrie 19, 2011 la 22:57

    Din pacate prea multi semeni renunta usor la ceea ce se cheama familie, cea care ne ajuta sa trecem peste clipe grele, cea care ne umple sufletul de bucurie, cea pentru care suntem nascuti… Sigur, sunt si situatii in care despartirea este cea mai buna solutie, dar de aici si pana la ceea ce vedem in jurul nostru este (sau ar trebui sa fie) cale lunga. Nu am fost si nu sunt de acord cu plecarea la munca a unuia din cuplu, banii castigati astfel dauneaza grav familiei, este demonstrat de urata realitate. Ar trebui sa-si aminteasca toata lumea ca viata nu este vesnica si ca, daca nu stim sa pastram o prima casnicie, sansa de a le pastra pe urmatoarele sunt destul de mici. Oare ce ne dorim, ce le dorim celor cu care – la un moment dat – am pornit la drum?

    • yousef59 said,

      Septembrie 19, 2011 la 23:27

      Tocmai citeam cuvintele Parintelui Iustin Parvu si m-au pus pe ganduri…iata ce spune:
      “Avem nevoie sa traim sentimentul dragostei ca sa depasim strâmtoririle ce ne împresoara. Lumea, din cauza saraciei, a cazut într-o descurajare ce apasa pe fiecare în parte. Românul, atât de deznadajduit si afectat este de starea în care se afla, încât nici nu mai are timp sa discute cu vecinul sau. Astazi nu mai exista poteca spre casa vecinului; omul nu mai are timp sa se gândeasca la aproapele lui.

      Acum a venit schimbarea aceasta de civilizatie, chipurile mai evoluata. Dar sa vedem cum ne-a facut sa evoluam aceasta civilizatie? L-a dezbracat pe bietul om întâi de obiceiurile lui frumoase, i-a luat si haina de serbare si serbarea la care nici nu mai are timp sa ajunga. Apoi aceasta civilizatie l-a despartit pe om de familia lui, încât tânjeste sotia dupa sotul ei plecat prin tari straine. Se duce bietul om sa adune ceva hrana pentru copii, prin Italia, Franta, Canada, Germania; si în Sudul Africii îl gasesti pe bietul român, muncit, obosit si tot distrus de saracie.

      Din pacate am lasat ca situatia economica sa ne influenteze viata crestina si structura noastra sufleteasca. Este dureros sa vezi cât de mult depinde credinta noastra de aspectul material, de bani, încât parca si la biserica vin din ce în ce mai putini oameni. Necazurile, în loc sa ne aduca în biserici, ne îndeparteaza? S-a scumpit benzina si nu se mai duce omul la manastire sau la biserica. Unde este credinta noastra? Lasam sa ne-o fure vâltoarea lumii? Omul are ceva mult mai de pret decât trupul – sufletul. De ce nu dam valoare sufletului? Sa îmbogatim sufletul si nu vom mai simti saracia trupului.

      Credinta poate sa faca pâine din cuvântul lui Dumnezeu, de ce nu credem aceasta? Unitatea crestina, traditia familiei, cu ierarhia si armonia ei, pastra acest suflu al dragostei crestine care dadea omului bucuria de a trai. De pilda, în cadrul slujbei cununiei, se citeste o rugaciune în care se spune ca femeia trebuie sa fie supusa barbatului. Ei, bine, supusa nu înseamna un fel de robie, ci aceasta supunere venea dintr-o întelegere deplina între cei doi soti. In familie sotia avea un cuvânt important de spus; hotarârile cele mai importante în viata de familie nu le lua barbatul singur, ci în sfatuire cu sotia sa.

      Destramarea familiei si devierea de la axa dragostei îl împinge pe om în ateism. O societate atee are foarte multe goluri, si de acest lucru si-au dat seama si comunistii si au schimbat tactica. Ei doreau o constrângere si o izolare a omului, încât sa nu ia contact cu celelalte civilizatii, sa nu priveasca în curtea occidentalilor. Dar au schimbat tactica si au început sa trimita elevii sa studieze în strainatate, sa învete doua limbi straine. Insa omul a venit nu numai cu stiinta din strainatate, dar si cu foarte multe rele din lumea aceasta occidentala, vicii pe care au început sa le cultive în familiile lor.

      Cel mai mare rau împrumutat a fost avortul si mamele au iesit astfel din fagasul lor. Mult mai „civilizate”, chipurile, au preferat sa stea mai mult la televizor, la internet, sa participe la lumea mondena si astfel s-a îndepartat cu totul de rostul si de chemarea femeii. Si iata cum se descompune viata de familie si de natiune. Este tocmai ce spuneam si mai înainte – aceasta paruta civilizatie, dupa ce ne-a dezbracat de hainele noastre, ne-a dispersat familiile, ne-a luat hrana de la gura, acum încearca sa ne goleasca si de suflete.

      Masini si aur au toti tiganii, nu asta e civilizatie!

      Ce a facut strainatatea din bietul român? Vine si el în tara, dupa 4, 5 ani de stat în occident cu o masina ultimul racnet, ca sa se uite vecinii la el: „mai, uite ce masina a adus Grigore! Ai vazut mai, Ioane”? Si ei îi vad masina, dar nu vad ca ochii îi sunt dusi în fundul capului, slab, cu nasul iesit în fata si cu umerii uscati de munca nebuna, pe care, saracu’, a dus-o acolo. Dar aici în tara trebuie sa para ca e cineva si se afiseaza cu masini straine. Dar nu înteleg sarmanii ca acestea nu sunt obiceiuri nobile. Pai, cu masina toti tiganii se afiseaza acum, mai.

      Eram la manastirea Bistrita într-una din zile, în chilia mea si numai ce vad în fata geamului ca se deschid trei masini de lux si ma gândeam eu cine sa fie oare. Si îi primesc pe acesti oameni care erau si ei niste tigani, si nu vreun primar sau vreo mare vedeta. Masini si aur au toti tiganii, nu asta e civilizatie! Nu e nimic grav faptul ca e tigan, au si ei suflete ca ale noastre, nu am nimic împotriva lor, înca am vazut tigani cu multa frica de Dumnezeu. Dar e grav faptul ca împrumutam din moravurile lor rele, de a ne da în spectacol cu viata noastra luxoasa.

      Asta este si rodul educatiei televizorului… Televizorul ca televizor, dar mamele, parintii ce pazesc? Parintii trebuie sa orienteze copilul de mic ce sa priveasca la televizor, cu toate ca mai bine ar fi sa se lipseasca de tot de el. Dar si la televizor acolo, sunt o sumedenie de posturi, unele cu otrava, altele cu lucruri de folos. Nu trebuie lasat copilul sa aleaga ce vrea el. Pai daca ti se pune în fata doua pâini – una otravita si alta neotravita – ce faci, pe care o alegi? Televizorul îl tâmpeste pe copil de la început. Ce sa mai priceapa el mai târziu?

      “Voi nu aveti voie sa gânditi. Partidul gândeste pentru voi”

      Omul este dupa chipul lui Dumnezeu si are în el toate resursele de a ramâne în Harul divin si de a nu pica în aceasta capcana extrem de înselatoare prin care ne vindem libertatea si dreptul de fi asemenea Celui Preaînalt.

      Omul demn, liber, în integritatea persoanei lui, are si o alta atitudine fata de nedreptatile sociale ale unui sistem sau altul. De aceea ei prefera oameni tâmpi, pe care sa îi prosteasca usor. Si încep din copilarie, de altfel, sa tâmpeasca copilul prin televizor, apoi prin învatamânt, unde i se administreaza o materie aleasa de ei, cu notiunile pe care vor sa le inoculeze, cenzurând o mare parte din istoria popoarelor si cunoasterea este astfel influentata. Cunoastem zicala de pe vremea lui Gheorghiu Dej: „Voi nu aveti voie sa gânditi. Partidul gândeste pentru voi. El va gospodareste si va da ceea ce trebuieste. Noi suntem cei care va dirijam si va dam pâinea de toate zilele”.

      Ca doar lumea la ora actuala nu este condusa decât de guvernul unic mondial si de acolo se dirijeaza toate guvernele statelor. Noi acuzam pe papuselele din guvernul nostru, dar ei, saracii, nu prea mai au niciun drept. Ce le spune seful, aceea executa si ei. Altadata ce dicta Moscova, aceea se executa în România.

      Dar cu românii le este mai greu, pentru ca românul poate da terenuri, poate da bogatie, aur si grâne, dar nu îsi da sufletul cu atâta usurinta. Asa cum spuneau Horea, Closca si Crisan: „Va dam holdele noastre, va dam bratele noastre, va dam trupul nostru, dar nu va dam credinta noastra”.

      Romanul a iesit din comunism asa cum a iesit, cu o multime de pacate, care i-au fost introduse in obisnuinta… A fost invatat sa minta, sa spuna “atatea kilograme la hectar”, acolo unde nu se facea mai nimic, sa spuna ca ii merge bine, cand ii mergea rau.

      Politicienii trebuie sa invete primii sa spuna adevarul poporului, apoi la scoala trebuie introdusa atmosfera frumoasa care sa insufle copilului credinta in valoare, in modelele luminoase, in ideea patriotica. Daca nu vom reinvia patriotismul in scoli, in familie, daca nu vom readuce modelele frumoase, din istorie si din cultura romana, in mintea tinerilor, vom avea generatii din ce in ce mai straine de Romania. Vom avea generatii educate de televizor, dresate astfel sa nu puna nici o intrebare, sa accepte tot ceea ce li se spune…

      Este necesar curajul recunoasterii de catre români ca raul nu ne vine doar de la o economie precara.”
      Parintele Justin Pârvu
      http://atitudini.com

  2. Camelia said,

    Septembrie 20, 2011 la 20:33

    Îi scrisesem lui Adrian că nu poţi face să stea ce e făcut să plece, unii sunt atât de trecători prin cuvinte definitive; dragostea…unul dintre aceste cuvinte.
    Unora li se poate întâmpla acea singurătate în doi, acea singurătate în care nici unul dintre el nu mai doarme cu capul pe perna sufletuluil celuilalt.
    Singurătatea este cu totul altceva decât însingurarea, sau solitudinea…aceea din înăuntrul nostru, în care ne retragem în tăcere ori de câte ori simţim, pentru a ne auzi mai bine…acolo unde suntem noi cu înşine şi cu toţi cei care ne-au fost şi cărora le-am fost urmă.
    Singurătatea este grea; omul nu e făcut să vieţuiască singur.
    Două fiinţe care au pornit pe un drum împreună, şi-au potrivit paşii înspre acelaşi încotro, şi amândoi au privit înspre el…au făcut-o a „amândoi”…şi multe trebuie să înfrunte, pentru că nu e o străbatere lina, dar trebuie să creadă unul în altul şi amândoi deopotrivă în ceea ce au devenit; un singur trup de suflete; o unitate…

    • yousef59 said,

      Septembrie 20, 2011 la 21:28

      …poate ca timpurile s-au schimbat…pretentiile unuia sau celuilalt devin o povara…impreuna nu mai inseamna ca au devenit o singura fiinta…iar drumul se bifurca tot mai des…ma gandesc foarte mult…singuratatea l-a facut pe omul de care spuneam sa se izoleze de lume…Probabil ca si „tentatiilor” trebuie sa li se tina piept pentru ca drumul vietii sa fie parcurs impreuna pana la sfarsit…

      • Septembrie 21, 2011 la 20:28

        Timpurile s-au schimbat si se vor mai schimba, sunt oameni care nu le pot intelege, de unul singur este greu sa duci lupta vietii. Camelia mereu a spus numai lucruri intelepte ca si tine Magda. Am vazut multe cupluri despartindu-se, motivele sunt mereu materiale, dorinte ascunse. E destul de greu sa tii o relatie fara implicarea totala a ambilor parteneri, si acum e la moda relatii pasagere, ca asa se spune ca esti in randul lumii. Poate ar trebui sa citeasca cat mai multi cuvintele parintelui de mai sus, parca atunci cand spunem D-zeu nu mai intelegem cu exactitate ce reprezinta…si totusi nu-ti trebuie foarte multe ca sa fii fericit.

      • yousef59 said,

        Septembrie 21, 2011 la 22:38

        …si cand te gandesti „ca viata nu-i decat o picatura” …si ne facem rau unii la altii in acest timp …mai sper sa vina un „maine”cand oamenii nu vor mai trebui sa pribegeasca,si cuplurile vor merge impreuna pe drumul vietii cu toate bucuriile si vicistitudinile ei pana la sfarsit…sigur ca fiecare vede lucrurile prin ochiul sau…

  3. Septembrie 21, 2011 la 09:13

    […] } ); Aiureli Androxa Maramures viata in imagini diverse difersificate Blogul lui Raul mai multe…despre… FestinaLente Teo Tara vorbelor in vant Geanina Rokssana Bugecinatura samsara o lume in imagini […]

  4. Septembrie 21, 2011 la 18:24

    E greu mai ales cand unul iubeste in continuare …si spera……..
    Unele persoane raman traumatizate dupa o despartire, un divort…….la fel ca dupa moartea cuiva drag……….

    • yousef59 said,

      Septembrie 21, 2011 la 18:44

      Pe aici cand se incheie o casatorie se pune o suma in cazul divortului…de regula, femeile trec sume foarte mari pentru ca doresc sa isi protejeze casnicia si sa descurajeze eventualul divort…totusi mai au loc divorturi si pe aici ,dar mai putine parca…


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: