Astazi ,zi de sarbatoare … SFANTA MARIE MARE, protectoarea marinarilor ,carora le intareste sufletele in clipele grele, si praznicul Brancovenilor…in 15 august 1714 Constantin Brancoveanu,principe al Valahiei si copiii sai au fost ucisi de sultanul Ahmed prin decapitare…
„Cum a murit Constantin Brancoveanu si copiii sai
Plenipotentiarul venetian la Tarigrad, Andrea Memno, a fost de fata in 15 august 1714, la scena executiei lui Constantin Brancoveanu Voda si a membrilor familiei sale ucisi din porunca sultanului Ahmed. In scrisoarea sa catre dogele Venetiei, plenipotentiarul sau raporteaza astfel:
Duminica 15 august de dimineata, s-a taiat capul batranului principe al Vlahiei, tuturor fiilor lui si unui boier care-i era vistier.
Inca de dimineata Sultanul Ahmed se puse intr-un caic imparatesc si veni la seraiul zis foisorul Jalikiacs pe canalul Marii Negre, in fata careia era o mica piata, unde au adus pe Brancoveanu Voievod, pe cei patru baieti ai lui si pe vistierul Vacarescu, i-au pus in genunchi unul langa altul la oarecare departare, un gade le-a scos caciulile din cap si Sultanul i-a mustrat facandu-i haini. Apoi le detera voie a face o scurta rugaciune.
Inainte de a se ridica securea asupra capului lor fura intrebati daca voiesc sa se faca turci si atunci vor fi iertati. Glasul cel inabusit de credinta al batranului Brancoveanu rasuna si zise inspaimantat de aceasta insulta:
„Fiii mei! Iata, toate avutiile si tot ce am avut am pierdut; sa nu ne pierdem insa si sufletele! Stati tare si barbateste, dragii mei, si nu bagati seama de moarte. Priviti la Hristos Mantuitorul nostru cate a rabdat pentru noi si cu ce moarte de ocara a murit; credeti tare intru aceasta si nu va miscati nici va clatiti din credinta cea pravoslavnica pentru viata si lumea aceasta.”
La aceste cuvinte Ahmed se facu ca un leu turbat si porunci sa li se taie capetele. Gadele infiorator, ridica securea si capul marelui vistier Enache Vacarescu se rostogoli pe pamant. Apoi se incepu cu uciderea copiilor. Cand gadele ridica securea la capul feciorului celui mai tanar al domnului, Beizadea Mateias, numai de 16 ani, acesta se ingrozi de spaima; sarmanul copilas, vazand atata sange de la fratii lui si de la Vacarescu, se ruga de Sultan sa-l ierte, fagaduindu-i ca se va face turc. Insa parintele sau, Domnul, al carui cap cazu in urma, infrunta pe fiul sau si zise: „Mai bine sa mori in legea crestineasca, decat sa te faci pagan, lepadandu-te de Iisus Hristos pentru a trai cativa ani mai mult pe pamant!
Copilasul asculta si ridicand capul, cu glas ingeresc zise gadelui: „Vreau sa mor crestin. Loveste!”
In urma ucise si pe Brancoveanu.
O Doamne! O Doamne! Pana-mi tremura cand va scriu Excelenta. Ceea ce am vazut … Ma intreb: putut-a fi de fata cineva sa nu fi plans, vazand capul nevinovatului Mateias tanar tinerel, rostogolindu-se pe jos, langa capul parintelui sau care se apropiase de-al copilului … parea a-l imbratisa…
Gadele stropit de sangele crestinesc, face un salut Sultanu
lui Ahmed si se retrage. Sultanul insotit de plenipotentiarii Germaniei, Rusiei, Angliei se ridica sa plece. Vazandu-ma cu ochii inlacrimati spuse Sultanul ca regreta acum ceea ce a savarsit…”
sursa
crestinortodox.ro
*****
-deci astazi, zi plina de rugaciune,meditatie…
-Tuturor Mariilor pe care le cunosc si nu numai,care isi sarbatoresc ziua de nume ,le trimit pe aceasta cale un gand bun…
George Secareanu said,
august 15, 2011 la 11:48
La multi ani Mariucilor!
Theodor said,
august 15, 2011 la 12:42
La multi ani tuturor ce poarta acest nume frumos!
Hapi. River_woman said,
august 15, 2011 la 15:45
Lasa, Yousef, ce gand placut sa le mai trimiti ….o sa fie prezent Basescu in portul Tomis,le e de ajuns……el o sa le „faca” ziua :))))
yousef59 said,
august 15, 2011 la 16:19
O parte din cei carora le-am trimis, nu sunt prezenti la Tomis din cauza ca locuiesc intr-un alt punct cardinal al Romaniei si e departe si costisitor sa se duca acolo…totusi ,s-ar putea ca o parte din ei sa se uite pe TV nationala sa vada cum „le-a facut”presedintele Basescu ziua…sincer nu stiu ce culoare politica „au imbratisat”… :))
cafeauata said,
august 15, 2011 la 16:47
La multi ani spun si eu!
N-am stiut pana acum povestea lui Brancoveanu si a fiilor lui. Citind-o m-a impresionat si m-a facut sa ma intreb: cati romani ar alege moartea acum, daca ar avea de ales intre a renunta la radacini sau a muri?
yousef59 said,
august 15, 2011 la 20:20
Cred ca pe atunci ,omul vedea lucrurile diferit de astazi,dovada ca cea mai mare avere la care Brancoveanu nu a vrut sa renunte a fost credinta sa…ori astazi ,averea omului este banul mai intai, si dupa aceea ii urmeaza altele…
camelia said,
august 16, 2011 la 14:12
Nu ştiu dacă ar trebui să privim în înăuntrul nostru pedinăuntrul şi să medităm doar în anume zile…cred că o facem ori de câte ori o simţim. Rugăciune este legătura intimă a noastră cu divinitatea, aşa gândesc…sufletele noastre câteodată sunt atât de zbuciumate şi mulţi caută să îşi afle pacea. Trebuie să trăim în noi cu dorinţa care să aibă ca obiect binele fiinţei…al fiinţelor de lângă noi…şi cu iubire…acea iubire ce are ca „obiecte” pe acele fiinţe care sunt cauza acestui bine. Ar trebui asta să facem…să trăim în dorinţa de iubire de aproape, pentru că suntem iubire…starea noastră de A FI.
Am o tristeţe în mine acum şi ştii de ce…ieri a fost îngropat un om…un suflet nu a murit…doar a plecat undeva…acolo unde nu e nici întristare şi nici suspin.
yousef59 said,
august 16, 2011 la 14:27
Cred ca ar trebui sa privim mereu inauntrul nostru pentru a cerceta daca lucrurile sunt la fel acolo,daca nu cumva ceva intre timp s-a schimbat si trebuie readus la normal…iubirea pentru bine,pentru celalalt de langa noi…nu stiu daca acolo unde s-a dus n-o fi intristare,sigur este ca a lasat tristete in urma lui…am intrat acolo pe site…
camelia said,
august 16, 2011 la 16:17
Îţi mulţumesc pentru că ai făcut-o…i-am lăsat un gând cu lacrimi; îl ştiam din virtual, acum ceva timp în urmă mi-a subscris jurnalul. Era un suflet poetic…era…ce straniu simţământ să vorbesc despre el la trecut. A lăsat în urmă durere, da…şi în sufletul celor care nu l-au trăit.
yousef59 said,
august 16, 2011 la 16:22
Nu stim cand ne „ducem”…din pacate…si ramanem trecut…
camelia said,
august 16, 2011 la 20:20
http://www.legacy.com/guestbook/sacbee/guestbook.aspx?n=marius-baciu&pid=153063575&cid=full
Dacă vrei să îi laşi un cuvânt de suflet, o poţi face aici.
yousef59 said,
august 16, 2011 la 20:38
Asa de tanar…am gasit…
camelia said,
august 16, 2011 la 22:31
E un videoclip în care îşi recită o poezie; acea ultimă poezie postată pe blog. Ştii, atunci când i-am citit-o, am avut o strângere de inimă; m-am gândit la acel ultim străgăt al lebedei înainte de a muri, în tot acest răstimp agonizând…Sfâşietor de trist.
yousef59 said,
august 16, 2011 la 22:36
Poate si-a simtit „timpul” …?oricum e trist…