FEMEIA CU OCHII TRISTI


Cu 16 ani in urma era o mireasa fericita;in ochii ei jucau luminite …de bucurie,sperante,dorinte…alaturi de jumatatea ei ,spera ca drumul ii va fi lin…a durat ceva timp pana a reusit sa o ia de sotie pentru ca ai lui ar fi vrut pe altcineva din familie pentru tanarul profesor de atunci,ea fiind dintr-o alta zona..el insa a vrut-o pe ea…stiu cum era ea mireasa pentru ca am fost atunci la nunta ei…de fapt atunci am vazut-o prima oara…i-am remarcat ochii verzi, (culoare mai rara pe aici)…Au trecut anii,au facut copii,s-au asezat…Anul trecut in septembrie s-a intamplat tragedia…era nunta unui frate mai mic de-al lui…masinile  au pornit in sir spre casa miresei sa o aduca…nimeni nu a inteles ce s-a intamplat atunci(nici la reconstituirea accidentului nu a fost prea clar)…din sens invers a intrat o masina in ei nemilos…Ea era insarcinata in ultima luna…in masina se mai afla o cumnata de-a ei care avea o fetita in brate si 2 baietei…El era sofer cu experienta,a incercat, dar nu a putut evita nenorocirea…ba a si strigat in acele momente…si-a pierdut viata inainte sa ajunga la spital…fetita din bratele cumnatei ei a murit…ele,cumnatele au ajuns la spital cu rani dar au supravietuit,la fel si cei 2 copii care vreo jumatate de an au stat prin spitale…la scurt timp ea a si nascut o fetita…

…Ieri era in trecere pe aici..eu nu o mai vazusem de cand  a ramas singura…nici nu am recunoscut-o…chipul ei schimbat…subtire,ochii plini de durere…lacrimi gata sa cada in orice clipa…tinea in brate fetita…nu am stiut ce sa ii spun,doar banalul salut…(ochii ei verzi luciosi,grei de lacrimile durerii nu ar fi suportat nici un cuvant privitor la viata ei de acum…)

Dupa ce am intrat in casa m-am gandit eu cati oameni de pe lumea asta sufera,trec prin tragedii…cate mari de lacrimi pentru cei plecati pentru totdeauna…poate ca fiecare dintre noi ar trebui sa stim intr-un anumit fel ca viata nu-i decat o picatura,  si sa devenim mai buni intre noi,sa ne toleram,sa ne acceptam…  decat sa curga atata ura in lume mai bine sa fie iubire…oricum nu luam cu noi decat ceea ce am facut bine sau rau…bunurile, pentru care oamenii alearga in toate colturile pamantului raman aici…

„Daca ne-am îndrepta atentia asupra mortii, lumea ne-ar parea o uriasa casa mortuara, dar în imperiul vietii gândul mortii are asupra spiritului nostru cea mai neânsemnata influenta. Nu fiindca moartea s-ar vadi mai putin, ci fiindca ea e latura negativa a vietii. Viata în întregul ei nu ia moartea în serios. Ea râde, joaca si cânta, zideste, aduna comori-în pofida mortii. Numai când consideram moartea în cazurile ei izolate, ne-ncremeneste desertaciunea ei si ne-ngrozim. Pierdem atunci din vedere întregul vietii, din care moartea e numai o parte.”

(Rabindranath Tagore, Sadhana, p. 42)

12 comentarii

  1. Iulie 29, 2011 la 16:35

    Am simtit emotiile din spatele cuvintelor. Nu in totalitatea lor, si nimeni nu va putea simti asta!

  2. Iulie 29, 2011 la 17:17

    Groaznica povestea femeii cu ochi tristi😦
    Yousef, ea ce sanse are acum sa se recasatoreasca? O ajuta cineva? Statul o sustine?

    • yousef59 said,

      Iulie 29, 2011 la 18:03

      Eu nu cred ca ea nu se va mai casatori vreodata…e greu ca are multi copii…o ajuta familia sotului si desigur a ei…statul a ajutat-o atunci cu spitalele,cu nasterea(fetita ei s-a nascut cu luxatie congenitala de sold)…operatii din urma de accident…ea l-a vazut pe sotul ei stingandu-se … e ca o umbra …miscarile mecanice parca…poate daca trec niste ani…cine stie?

  3. Val said,

    Iulie 29, 2011 la 20:55

    Intr-adever, ne-ar prinde bine sa petrecem mai mult timp prin casele de jale; am pune si noi la inima mai mult… si chiar cred ca am fi mai buni….
    D-zeu sa o mangaie pe femeia asta si sa-i fie mereu ajutor si sprijin!

  4. Iulie 29, 2011 la 22:20

    Nu stiu……poate ca oamenii sunt mai uniti acolo……? se ajuta mai mult intre ei, se sprijina……..
    Cred ca in Europa ar fi fost invitata la diverse emisiuni sa povesteasca despre tragedia ei :crazy:

    • yousef59 said,

      Iulie 29, 2011 la 22:25

      Nu s-ar fi dus ea sa-si planga durerea pe la tv…da,se ajuta intre ei…doar ca rana ei e pe suflet,ii trebuie timp si tarie sa se vindece…doar a vazut grozavia cu ochii ei…

  5. fosile said,

    Iulie 30, 2011 la 19:36

    Durerea unuia de dinti este mai importanta si mai greu de suportat decit jalea celui care a pietrdut tot.Pentru ca este a lui,il afecteaza direct.Poate,daca ne-ar afecta in mod direct si problemele celorlalti,am avea mai multa intelegere,am fi mai concesivi.
    Cind mi-a „plecat” un bun prieten la numai 38 de ani,am suferit mult,dar este comparabila durerea mea cu cea a sotiei lui,draga lui,care a ramas fara el si cu cei doi copii ?
    Nu faptul ca a ramas cu doi copii,ci ca a ramas fara el,sotul,iubitul,iubitul ei…

    • yousef59 said,

      Iulie 30, 2011 la 20:12

      E cumplit…si sora mea a ramas fara sotul ei … s-a stins intr-un accident la serviciul lui de atunci…ea a ramas cu o fetita…au trecut 11 ani…nu s-a mai recasatorit..si toate i-au mers rau de atunci …el avea 36 de ani si-mi vine prin visele mele si acum…da,durerea pentru prietenul tau cred ca a fost mare ,dar nu se compara cu a ei care poate sa nu se vindece niciodata,mai ales daca s-au iubit…foarte trist!…

  6. cafeauata said,

    August 2, 2011 la 13:14

    In general Dumnezeu ne da o putere aparte atunci cand avem de trecut peste pierderea cuiva drag, iar frumoasa cu ochii verzi cu siguranta ca vazandu-si copiii frumosi alaturi, va putea sa-si adune puterile si sa le fie alaturi celor mici, amintindu-si cu drag despre tatal lor. Trecerea timpului vindeca, chiar daca nu face sa dispara durerea.
    „Moartea, dragii mei, este singura noastră certitudine. De-a lungul unei vieţi ne putem îndoi de orice, înafară de faptul că vom muri. …”
    La aceste cuvinte rostite de Bartolomeu Anania ma gandesc aproape zilnic.

    • yousef59 said,

      August 2, 2011 la 14:10

      Suntem in mana Lui si sigur ne da doar atat cat putem duce…dar asa e omul…sufera…si i se pare ca e grea povara pierderii celui drag…timpul,poate…


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: