POETUL PLASTIC AL FLORILOR

In noaptea de 27 iunie 1916 s-a stins din viata pictorul florilor Stefan Luchian(la Bucuresti)-n.1868

„Soarta îi este potrivnica, boala si saracia materiala mergând mâna în mâna… continua totusi sa lucreze cu frenezie si pâna în anul 1915 expune neîntrerupt la diverse expozitii. Prezenta eminenta în viata artistica a timpului, Luchian nu cunoaste pentru multa vreme succesul. Astfel, la expozitia sa din 1905, singurul cumparator al unui tablou a fost pictorul Grigorescu. Un grup restrâns de admiratori si prieteni îl aclama, conditia sa materiala continua însa sa fie dintre cele mai precare.

Din 1909 pâna la sfârsitul vietii va fi tintuit în fotoliu. Fixase însa în memorie „splendorile scânteietoare” ale peisajului românesc, pe care îl va reda într-o serie întreaga de opere, adevarate miracole de simplitate si de finete, de sinteza cromatica si  arhitecturala a formelor, de colorit stralucit si delicat totodata. Tehnicii uleiului Luchian îi alatura, pentru peisaj si pentru multe dintre naturile moarte cu flori, pastelul, cu care ajunge la o maiestrie neegalata. Fluiditatea contururilor, delicatetea catifelata a petalelor, le-a evocat cel mai bine prin intermediul pastelului. Luchian începuse sa picteze flori mai dinainte, dar abia din 1908 el îsi concentreaza în aceasta directie toata energia creatoare, toata pasiunea pentru natura, toata dragostea pentru viata si pentru frumos. Iata de ce „florile” lui Luchian au acea intensitate aproape dramatica a sentimentului, acea lumina interioara, acea simplitate grava care fac din multe dintre ele – este de ajuns sa mentionam Anemonele – adevarate capodopere.
Catre sfârsitul vietii nu mai putea tine penelul cu degetele paralizate. Punea pe cineva sa i-l lege de încheietura mâinii. Astfel sfârsea, în flacara unei inepuizabile pasiuni pentru arta sa, viata unui pictor.”

frag.dinWikipedia

biografie Stefan Luchian

***********

Noi ii admiram opera…prin care el va trai mereu…

WADI RUM

Comitetul Patrimoniului Mondial UNESCO a inscris sambata  pe lista care afiseaza frumuseti unice din lume,WADI RUM-Iordania.

Aceasta este considerata ca o victorie si va avea un mare impact asupra sectorului turistic.

Wadi Rum,alaturi de Petra ,de Palatul din desert Umayyad Queseir Amra,ruinele bizantine si mozaicurile Um Rasas sunt mandria iordanienilor…

AMINTIRI

Aseara ,la o vorba cu sora mea,mi-a spus ca se duce sa culeaga cirese din gradina parintilor…acolo sunt tot felul de ciresi altoiti…galbeni si rosii,plantati candva de bunicul,ciresi cu fructe  mai mici dulci ,si ciresul amar din care ele fac vestita dulceata…daca am noroc ,poate imi ajunge si mie un borcan? prin prietena mea scorpioana care calatoreste in Romania la fetele ei studente in zona aceea…(prietenia noastra dureaza dinaintea venirii aici cu cativa ani…)

Pe la ei , au terminat de cosit si de adunat fanul (primul cosit)…mi-am amintit ca in casuta bunicii in care ma lua inca de cand eram mica, am invatat primele versuri:
„Insira-te, margarite,
Pe lungi fire aurite,
Ca o hora luminoasa,
Ca povestea mea duioasa”(Vasile Alecsandri)

I-am iubit mult pe bunici…de cate ori ma duceam acolo ma uitam la cele doua tablouri de pe perete care reprezentau vremea cositului(pe atunci bunicul inca mai cosea).Nu stiu cine le-a pictat si daca aveau vreo valoare inafara de cea sentimentala…pe unul din ele era un cosas care dormea pe brazdele proaspat cosite iar dedesubt era scris-

„In finul de curind cosit

Gindind la tine-am adormit;

Si de miresme-mbalsamat,

Un vis ferice am visat.”(V.Bilciurescu)

Celalat tablou arata campul cu capitele deja facute si in departare Schitul …

-versurile care insoteau pictura:

„S-aude clopotul la Schit,

Merg pustnicii sa se inchine;

Luceafarul a rasarit,

Iar eu ma duc gindind la tine”(Duiliu Zamfiresu)

Dupa ce bunicul s-a stins,bunica s-a mutat in satul nostru(ea a locuit in satul bunicului zeci de ani) si tablourile s-au pierdut…mie mi-au ramas insa vii in amintirile mele…

Si tot povestind cu sora mea, mi-a trecut si migrena care m-a necajit atata  …deja am vazut-o ca in copilarie prin ciresi adunand de mare zor fructele altoite …

%d blogeri au apreciat asta: