Ieri,am vorbit cu sora mea ,si mi-a spus ca, acolo la ei,se culeg florile de salcam si toata valea e plina de parfum…minunata natura!
Arhip Cibotariu (n. 1935 in Cobalea –Soroca )
De atata primavara,
Umbla despuiati prin ceruri
Cu tot sufletu-n afara
Si l-au scos de dimineata
Alb si incarcat de roua
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taina noua
Au innebunit salcamii
Si cu boala lor odata
S-a-ntamplat ceva imi pare
Si cu lumea asta toata
Pasarile aiurite
Isi scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Calatoare printre stele
S-a-mbatat padurea verde
Nu mai e asa de calma,
Tine luna lunguiata
Ca pe-o inima in palma
Nu-mi vezi sufletul cum iese
In haotice cuvinte,
Au innebunit salcamii
Si tu vrei sa fiu cuminte?
Camelia said,
mai 31, 2011 la 16:29
Noi înebuneam, în copilărie, după florile de salcâm; le mâncam. Apoi cineva ne-a păcălit că dacă vom continua a o face, ne vom pierde auzul. În naivitatea noastră, l-am crezut…şi astfel s-a terminat aventura mâncătorilor de înmiresmate corole.
yousef59 said,
mai 31, 2011 la 17:18
Super frumos…iti multumesc foarte mult!!(m-am si vazut in copilaria mea cand ne duceam in plantatia de salcami…pe noi nu a reusit sa ne sperie nimeni,asa ca in fiecare primavara mancam pe saturate florile parfumate)…
Camelia said,
mai 31, 2011 la 16:30
*înnebuneam, scuze…mi-a scăpat un „n”!
Camelia said,
mai 31, 2011 la 17:47
Îţi spun un secret; toţi copiii sunt mâncători de flori de salcâm. Am vâzut cândva nişte prichindei înfulecându-le; am zâmbit atunci unor amintiri.
yousef59 said,
mai 31, 2011 la 17:55
Asa este, sigur…cand m-am dus acolo cu copiii mei au facut acelasi lucru;mereu dispareau pe drumul spre plantatie…doar ca nu le-am spus ca si eu m-am infruptat candva din aceiasi salcami(care intre timp crescusera mult mai inalti si aveau mai multe flori…)
buceginatura2000 said,
mai 31, 2011 la 21:14
Salcamul este un copac al amintirilor, noi mancam flori in armata 🙂 frumoase versuri alaturate intelepciunii Cameliei, iar impreuna cu opiniile tale a iesit un post minunat.
yousef59 said,
mai 31, 2011 la 21:28
Multumesc!Natura ne ofera atatea lucruri minunate,merita sa o pretuim…
Camelia said,
mai 31, 2011 la 21:29
Yousef, îmi dai voie, rogu-te, aici, la tine acasă, să îl salut pe acest suflet drag? De pe meleagurile lui te ştiu; acolo te-am aflat.
yousef59 said,
mai 31, 2011 la 21:36
Chiar te rog…eu ii citesc toate articolele…e un luptator…
Camelia said,
mai 31, 2011 la 21:46
E un haiduc al munţilor acestor vremuri…un nebun frumos, i-aş spune cu drag…i-am spus-o chiar, mai demult.
yousef59 said,
mai 31, 2011 la 21:55
Ce bine ar fi daca Romania ar fi plina de astfel de „haiduci”!(tineri cu dorinta de schimbarea lucrurilor in bine)