SIMPLE…


Ieri ,21 mai,de Constantin si Elena,m-am dus la o vecina care sta chiar sub padure…(o doare un picior din urma de o cazatura)stam aproape,aproximativ 200m…(ne vizitam cand avem timp)La intoarcere, am intrat in padure;era amiaza,liniste,doar pasarelele frumos colorate erau antrenate intr-un vesel ciripit.(cine stie ce isi povesteau si ele!)M-am asezat pe o stanca si am stat o vreme…batea vantul usor si misca odata cu el, si soaptele  padurii ,si gandurile mele …padurea este una de pin ,rara, incat se vede prin ea pana la capatul celalat;sa tot aiba vreo 60 de ani sau poate mai mult.Nu seamana cu padurea romaneasca, mai ales ca la aceasta vreme nu mai este in ea nici un fir de iarba verde…plina de stanci si de pietre…oamenii spun ca aici, candva,  a fost acoperit locul de ape.La sfarsit de saptamana e plin de oameni  si de copii care vin din locurile aglomerate, la o gura de aer mai rece si mai curat,si de liniste.Am adunat si niste pietre ,pe care le folosesc la gradina;am facut de anul trecut o decorare a zidurilor si inca nu am terminat lucrarea;(toate pietrele au fost aduse de aici din padure unde sunt din belsug  si gratuite, si sunt pietre gresie, foarte frumos si interesant  colorate(camera mea, tot aceea” bolnava” care nu face fotografii cum trebuie; asa ca, pana imi voi lua alta noua ,ea mereu ma va necaji cu „claritatea”…) .Acolo,in inima padurii, ma gandeam la pastorul acela care ne-a anuntat sfarsitul lumii,ca si cum acesta ar putea fi anuntat oricum, si mi-a venit in minte gluma marelui Dem Radulescu:

„-Ti-a sunat ceasul,Lae!

-Trrrrrrrrr”!

…………………

Nu stiu de ce ne temem de sfarsit,sau poate felul in care ne este anuntat…doar nu suntem nemuritori…cu aceste ganduri m-am intors acasa cu o floricica noua(,gata plantata de vecina si daruita mie)…Viata mea este

una foarte simpla…imi plac florile,padurea,lucrurile facute de mana omului…simplitati…

De ce sa mai complicam lucrurile si noi?Am gasit copiii in gradina,pe sub trandafirii roz(am multe culori)plini de parfum.In aceasta luna,aerul e plin de miresmele pregnante ale iasomiei,trandafirilor…Candva,am trait in aglomeratia orasului …acum ,stiu ca nimic nu se compara cu linistea launtrica pe care ti-o da gradina,padurea…e ca un fel de pace pe care o simti…simplu…

Viata mea …bucurie,tristete…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: