MICUTUL ARE NEVOIE DE AJUTOR

Micutul Marian Teofan – leucemie la 10 luni!

In primavara anului 2010, pe 17 aprilie se nastea la maternitatea Cuza Voda din Iasi copilasul Marian Teofan .I-am pus acest nume in cinstea Maicii Domnului si ca o amintire a parintelui Teofan Merla de la Manastirea Cetatuia din Iasi (un bun sfetnic de studentie a celor doi parinti ).

Nimic nu anticipa crucea pe care avea sa o duca acest copilas . La exact o luna de zile , pe 17 mai , cand in calendar era praznuit Sf. Nectarie si Sf. Teofan , viata acestui prunc a luat o intorsatura neasteptata – in acea zi nu a vrut sa mai manance , iar paloarea fetei sale ne-a dat de gandit .Am decis sa mergem cu el la spitalul Sf. Maria din Iasi unde a fost internat la terapie intensiva , iar dupa doua zile I s-a pus diagnosticul de Leucemie acuta limfoblastica congenitala (din pantece ) cu celule precursoare B. A fost transferat la sectia de oncologie unde a inceput tratamentul de chimioterapie administrat printr-un cateter aplicat intr-o vena de la gat. Ca o prima raza de bucurie dupa socul aflarii unui astfel de diagnostic , copilul a raspuns la tratament, intrand in remisiune completa dupa douazeci de zile de tratament . El urmeaza un protocol nou (Interfant 99) tratament care la o astfel de boala din ceea ce ne-am interesat a dat rezultate bune in unele cazuri.

Boala aceasta a cazut ca un trasnet peste intreaga familie – starile prin care am trecut au fost din cele mai contadictorii , de la invinovatire la resemnare , de la deznadejde la hotararea de a lupta cu boala , de la sentimental parasirii de Duimnezeu la simtirea prezentei si a interventiei concrete a lui Dumnezeu in timpul tratamentului . Pe tot parcursul tratamentului am simtit ajutorul lui Dumnezeu si al Sfintilor : pe de o parte se pare ca Marian este cel mai mic copil cu leucemie din tara , stim ca este primul care a supravietuit acestui tip de tratament -de la varsta de o luna face chimioterapie cu mici pause , transfuzii de sange , liar la acestea se adauga punctiile lombare si cele medulare , care sunt foarte dureroase . In paralel cu tratamentul medicamentos am mers si cu „tratamentul spiritual ” :Teofan este impartasit aproape zilnic , Sf. Maslu se face saptamanal , multe Sfinte Liturghii , acatiste la biserici si manastiri , rugaciuni catre Sf. Nectarie si Sf. Ioan Rusul , iar necazul acesta ne-a dus pasii pana la Parintele Iustin Parvu de la Manastirea Petru Voda pentru a cere canon si indrumare de la el .

Totul a mers pana acum bine , daca se poate spune asa intr-o astfel de situatie , in schimb tratamentul leucemiei este unul indelungat , de pana la trei ani de zile , si inca o perioada de doi ani de zile de supraveghere , dar lucrul cel mai important este ca boala sa nu reapara – in situatia lui Teofan acest lucru ar fi aproape fatal , avand in vedere varsta frageda a copilului .

De aceea pe tot parcursul acestor luni de tratament in tara , la sugestia medicilor , am incercat toate variantele sa ducem copilul la tratament in Iatalia ,pe de o parte deoarece acolo sansele de supravietuire sunt incomparabil mai mari decat in tara , iar pe de alta parte deoarece protocolul pe care el il urmeaza prevede obligatoriu transplant dupa terminarea fazei de consolidare a tratamentului. In tara acest lucru nu este posibil la copii asa de mici , astfel incat singura scapare a lui Teofan este continuarea acestui tratament in Italia unde se pot face si analizele moleculare care sa arate care este riscul de reaparitie a bolii.

Cont BRD RO53BRDE240SV65357502400

Si Codul SWIFT BRDEROBU (pentru tranzactii din strainatate )

Titular cont Grierosu Vasile – BRD Iasi – Str . Manta Rosie

Cont BRD RO: RO53BRDE240SV65357502400

CONT EURO: RO12BRDE240SV76503622400

Codul SWIFT: BRDEROBU (pentru tranzactii din strainatate/foreign transaction )

Titular cont Grierosu Vasile – BRD Iasi – Str . Manta Rosie

o fapta buna .ro  -un site unde gasiti informatii mai multe despre astfel de cazuri

http://www.ofaptabuna.ro/micutul_marian_teofan__-_leucemie_la_10_luni-a262.html

IMPLICA-TE!

SIMPLE…

Ieri ,21 mai,de Constantin si Elena,m-am dus la o vecina care sta chiar sub padure…(o doare un picior din urma de o cazatura)stam aproape,aproximativ 200m…(ne vizitam cand avem timp)La intoarcere, am intrat in padure;era amiaza,liniste,doar pasarelele frumos colorate erau antrenate intr-un vesel ciripit.(cine stie ce isi povesteau si ele!)M-am asezat pe o stanca si am stat o vreme…batea vantul usor si misca odata cu el, si soaptele  padurii ,si gandurile mele …padurea este una de pin ,rara, incat se vede prin ea pana la capatul celalat;sa tot aiba vreo 60 de ani sau poate mai mult.Nu seamana cu padurea romaneasca, mai ales ca la aceasta vreme nu mai este in ea nici un fir de iarba verde…plina de stanci si de pietre…oamenii spun ca aici, candva,  a fost acoperit locul de ape.La sfarsit de saptamana e plin de oameni  si de copii care vin din locurile aglomerate, la o gura de aer mai rece si mai curat,si de liniste.Am adunat si niste pietre ,pe care le folosesc la gradina;am facut de anul trecut o decorare a zidurilor si inca nu am terminat lucrarea;(toate pietrele au fost aduse de aici din padure unde sunt din belsug  si gratuite, si sunt pietre gresie, foarte frumos si interesant  colorate(camera mea, tot aceea” bolnava” care nu face fotografii cum trebuie; asa ca, pana imi voi lua alta noua ,ea mereu ma va necaji cu „claritatea”…) .Acolo,in inima padurii, ma gandeam la pastorul acela care ne-a anuntat sfarsitul lumii,ca si cum acesta ar putea fi anuntat oricum, si mi-a venit in minte gluma marelui Dem Radulescu:

„-Ti-a sunat ceasul,Lae!

-Trrrrrrrrr”!

…………………

Nu stiu de ce ne temem de sfarsit,sau poate felul in care ne este anuntat…doar nu suntem nemuritori…cu aceste ganduri m-am intors acasa cu o floricica noua(,gata plantata de vecina si daruita mie)…Viata mea este

una foarte simpla…imi plac florile,padurea,lucrurile facute de mana omului…simplitati…

De ce sa mai complicam lucrurile si noi?Am gasit copiii in gradina,pe sub trandafirii roz(am multe culori)plini de parfum.In aceasta luna,aerul e plin de miresmele pregnante ale iasomiei,trandafirilor…Candva,am trait in aglomeratia orasului …acum ,stiu ca nimic nu se compara cu linistea launtrica pe care ti-o da gradina,padurea…e ca un fel de pace pe care o simti…simplu…

Viata mea …bucurie,tristete…

%d blogeri au apreciat: