PRIVIREA TA


Psalm

Privirea Ta,

Parinte,

e limpede si grea

O simt ca pe o umbra de fulg pe pleoapa mea.

Povara ei intreaga de-as fi putut-o duce

As fi urcat Golgota, ca Fiul tau cu-o cruce.

Dar eu, asinul clipei, venit din zari de fum

Abia mai duc samarul pacatelor pe drum.

Daor lui i-a dat in duh vapaia si putinta

De-a preschimba-n iubire si slava suferinta

Raza privirii Tale,in veci nemasurata

Nu au ranit-o spinii si cuiul niciodata.

Si totusi,Doamne Sfinte,noi robii am presupus

Ca s-a umplut de lacrimi cand Te-a strigat Iisus.

Breb Nicolae Popescu-poet roman n.1942

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: