„Doamne Dumnezeule,fa din mine unealta pacii tale,
Sa aduc iubire acolo unde este ura,
Sa iert unde este jignire,
Sa aduc impacare unde este cearta,
Sa spun adevarul unde domneste eroarea,
Sa aduc speranta celor deznadajduiti,
Si bucurie sa aduc unde este tristete.
O,Doamne,ajuta-ma,
Nu ca sa fiu mangaiat,ci ca sa-i pot mangaia pe ceilalti,
Nu ca sa fiu inteles,ci sa-i pot intelege pe altii;
Nu ca sa fiu iubit,ci sa iubesc.
Caci cine da primeste.
Cine uita de sine insusi se implineste,
Cine iarta va fi iertat,
Iar cine moare,acela va fi inviat spre viata vesnica.”
––––––
Se spune ca in acest fel se ruga Francisc de Assisi(diacon,patron al Italiei,1182-1226).La 24 de ani el face o schimbare radicala in viata sa(la originea convertirii ,se pare ca a fost un vis tainic pe care l-a avut si reevaluarea propriei vieti),urmand sa traiaca in rugaciune si saracie voluntara pana la sfarsit.
In timpurile tulburi in care noi traim ,e bine sa ne rugam ,asa cum stie si simte fiecare;simplu,sincer,din inima noastra…si sa ne abandonam Lui Dumnezeu rugandu-ne sa ne conduca pasii…
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.