Masina trenului suiera scurt,vestind pasagerii sa se suie repede in vagoane,ca pleaca.
La fereastra unui compartiment de clasa Ia,incadrat,capul mosierului Lica,trimes la Techirghiol-seria a IIa-sa-si refaca-vorba sa fie!-fortele pierdute in conversatiile intime cu Mita,care a venit sa ii ureze”bun voiaj”.
Locomotiva fluiera a doua oara,ragusit…
Figura inramata de pervazul ferestrei se imbruneaza:
-La revedere,Mito!
-La revedere bibicule!
Vagoanele se urnesc greoi,scartiindu-si osiile…
Mita a scos o batista din poseta,ca sa-si stearga lacramile…absente.
Lica ,induiosat,cauta s-o consoleze:
-Cum ajung,iti scriu…
-Sa-mi scrii,puisorule…
Masina trenului tuseste ca un orator in vederea unui lung discurs…
Mita calca larg ,petrecand vagonul cu capul mosierului la fereastra…
-Cum vrei sa-ti scriu,Mita?:carte postala,scrisoare inchisa,sau sa-ti trimet o telegrama?
-Lasa,Lica,nu te mai osteni degeaba…alea se pierd pe drum sau nu nimeresc adresa…Scrie-mi mai bine prin cec de banca!-baziie sentimentala cocota,cu inima sfasiata de durerea unei despartiri care va avea sa dureze exact patru saptamani si doua zile.
UMOR -FURNICA NR 31/1924
Lasă un răspuns