de E.Camilar
Ma vad ca intr-o ceata departe in trecut,
La deal abia urnindu-mi opincile de lut.
Dar adunand lumina din astrele ce pier,
In amfora din pumnii tinuti mereu spre cer!
Adeseori simt timpul rozand cu dalta sa,
O iarna fumurie va prinde-a se-ndesa.
Dar imi incerc puterea cu atlanti si cu ciclopi,
Cat vor sui spre ceruri monumentalii plopi…
Sprancenele din arcul trufas au mai cazut,
Si unele iluzii abia dac-au tinut.
Cat scrie porumbelul pe ceruri un suis,
Cat zborul unei berze spre alt acoperis,
Cat undele grabite in valuri se rastorn,
Sau numai cat dureaza ecoul unui corn-
Dar eu precum oierii din timpuri m-au durat,
De cand ma stiu cu acelasi avant mi-am masurat
Sperantele,cu plopii monumentali ce vor
Candva s-atinga cerul cu varfurile lor.
Lasă un răspuns