MIEZUL IERNII


MIEZUL IERNII  de Vasile Alecsandri (1821-1890)

In paduri trasnesc stejarii!E un ger amar,cumplit!

Stelele par inghetate,cerul pare otelit,

Iar zapada cristalina pe campii stralucitoare

Pare-un lan de diamanturi ce scartie sub picioare.

Fumuri albe se ridica in vazduhul scanteios

Ca inaltele coloane unui templu maiestos,

Si pe ele se aseaza bolta cerului senina

Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina.

O!tablou maret,fantastic!…Mii de stele argintii

In nemarginitul templu ard ca vesnice faclii.

Muntii sunt a lui altare,codrii organe sonoare

Unde crivatul patrunde,scotand note-ngrozitoare.

Totul e in neclintire,fara viata,fara glas;

Nici un sbor in atmosfera,pe zapada nici un pas;

Dar ce vad?…in raza lunii o fantasma se arata..

E un lup ce se alunga dupa prada-ispaimantata!.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: