Ultimul gand de azi-noapte inainte sa ma bag sub plapuma,(cam tarziu…dupa ora 2 4)a fost acela ca, maine ,haina de pe mine se va face mai grea cu un an…(nu ca m-ar speria prea tare varsta ,doar asa mi-a venit ;chiar si versurile melodiei de la Compact mi-au venit in minte…”A mai trecut un an cu noi/A fost si soare,au fost si ploi…/”)si visul…se facea ca era noapte ;dintr-o data, am simtit ca cineva era langa mine,nu se vedea ,se auzea doar vocea ca o comanda in creierul meu…am inceput sa urmez cele auzite…(nu ma puteam opune)am intrat intr-un tunel (sau nu stiu ce era,oricum ceva asemanator in care se misca ceva circular pe tot traseul),si am iesit pe partea cealalta in gradina parintilor mei ,cu mainile in jurul parului bergamote pe care il tineam strans.Uimita,primul gand a fost sa ma duc repede la mama mea sa ii spun ca am descoperit minunea…intr-o clipa pot sa parcurg cei 4000 de kilometri care ne despart…(imi pregateam in minte ce si cum sa ii spun ca nu cumva sa se sperie de aparitia mea neasteptata ,ca ea sufera cu inima)dar m-a trezit vocea de la moschee care isi striga credinciosii la rugaciunea de dimineata de la ora 5.30(locuiesc langa ea)Nu am mai ajuns sa ii spun mamei ceea ce voiam ,si nu mai stiu punctul de plecare prin care am intrat in tunel.(oricum era vorba de o intrare de aici de la mine de acasa)M-am trezit obosita si cu dureri de spate si cu senzatia ca eu chiar am fost acolo.Parul era cum e iarna ,dezgolit de frunze,fructe(eu nu am mai fost in perioada de iarna acolo de 14 ani…am fost doar vara)totul era real…si totusi vis…Primele ore ale diminetii ,m-am gandit daca nu cumva este prin jurul casei mele o poarta a timpului despre care nu stiu,(si uite-asa mi-am aruncat privirea peste tot la cotrobait ,scotocit de porti de timp ,fara sorti de izbanda),daca nu cumva noua oamenilor ne scapa ceva ,sau nu avem dreptul sa stim,sau e inca prea devreme.. conspiratie in toata regula,ce mai!…Cert este ,ca visele mele ma pun pe ganduri…mai viseaza cineva asa?poate imi spune si mie ce crede …ce parere are?ca eu de vise paranormale sigur nu duc lipsa…
TUNELUL
ianuarie 27, 2011 la 16:30 (OAMENI,LOCURI,POVESTI)
Tags: circular, inima, mama, par bergamote, plapuma, timp, tune, versuri, vis
Amman 
Jordanian Dinar Converter
mai multe...despre... 
eumiealmeu said,
ianuarie 31, 2011 la 11:09
am stat doar 7 zile în istambul, chiar lângă topkapî. vreau să-ţi spun că mă îndrăgostisem de momentele zilei când cântau de la moscheea albastră. poate că dacă aş sta o veşnicie acolo, nu aş mai fi atât de fascinată, dar atunci chiar îmi plăcea. am pus reportofonul mereu să înregistreze sunetele şi le mai ascult rar, pentru a-mi aminti starea sufletească de atunci.
yousef59 said,
ianuarie 31, 2011 la 11:26
da,asa este;suntem fascinati de ceva doar daca nu stam prea mult in acel loc.
Hapi. River_woman said,
iulie 28, 2011 la 12:06
Parerea mea: traiesti intre doua lumi si probabil ca n-ai cum sa te rupi de una dintre ele. In locul tau eu mi-as face bagajul si valea acasa. Teoretic spus. Practic e clar ca n-as putea trai fara copii (stiu asta desi nu am copii) si nu s-ar pune problema sa ii las acolo.
Acu., eu sper sa nu-ti cotrobaie sotul pe blog si sa traduca cu google ce-am scris si sa plateasca niste slujbe pe la muezinu cela :))) Glumesc. La ce regionalisme folosesc uneori e greu de crezut ca s-ar descurca google sa traduca onorabil
Visul tau e o refulare a ceea nu reusesti sa obtii in realitate. Nu are nimci de-a face cu paranormalul ci cu psihicul , cu Sinele tau nemultumit 🙂
Sper ca interpretarea mea nu o sa te deranjeze
yousef59 said,
iulie 28, 2011 la 12:26
Multumesc pentru interpretare…(mi-a mai spus cineva de pe aici oarecum la fel)…sotul meu nu cotrobaie pe blog,el intra doar pentru”calculelele”lui H.Malaiele…adica nu-i prea ies :(..altfel,nu pot sa o iau la sanatoasa,asa sunt eu …adica ,m-am angajat pe toata viata,nu dau bir cu fugitii asa ,oricum…ca nu-mi convine una sau alta…
„bagajul,si valea acasa” ,s-a mai auzit pe aici,chiar si-au lasat si copiii daca nu au apucat sa ii ia…eu,nu pot!…casnicia nu este doar un drum neted ca-n palma;ntr-un fel sau altul,te lovesti de diverse lucruri…in orice loc al lumii ai fi…
Hapi. River_woman said,
iulie 28, 2011 la 12:40
Sunt total de acord ca oriunde ai trai si ori in ce conditii, te lovesti de probleme.
Nu asta e important – important e cum faci fata. Uite, de exemplu eu nu percep distanta (1600 km) de ai mei ca fiind una apasatoare desi practic sunt un peste care inoata in lacul altuia. Daca mi-ar fi dor de casa, mi-as cauta URGENT un rost in tara. Nu exista -.ca e prea greu, ca e imposibil, ca n-o sa-mi fie asa de bine cum imi e aici……..
DAR asta pentru ca nu am copii. Sunt sigura ca daca as avea as gandi altfel si nu mi-as lua picioarele in spinare asa repede
Nici nu as sta sa ma perpelesc de dor. Nu cred ca daca am mers pe un drum , trebuie sa o tinem tot pe ala, indiferent de greutati. Stiu ca viata e grea dar nici nu trebuie acceptat un martiriu.
Suntem responsabili pentru evolutia noastra si oarecum a celor din jur
Cand momentele de fericire le depasesc pe cele de tristete putem sa evoluam
Lasa Yousef, poate cand iesiti la pensie si copiii sunt mari va retrageti la tara la casa mamei tale 🙂
yousef59 said,
iulie 28, 2011 la 12:53
Fericirea in felul ei este doar o stare pe care vrei sa o pastrezi si reusesti mai mult sau mai putin de-a lungul vietii…obligatiile morale. ce facem cu ele?..la pensie ?daca li se intorc pamanturile din ’48 la oamenii astia ,singura lor dorinta e sa se intoarca acolo…nu stiu ce rezerva viitorul…si nici nu e vorba de martiriu…doar daca traiesti aici iti poti face o idee despre situatie…acolo,afara se vad lucrurile altfel…
Hapi. River_woman said,
iulie 28, 2011 la 15:46
Stiu ca nu imi pot face o idee…….vroiam doar sa te incurajez oarecum . Adica sa subliniez ca daca vrei cu adevarat la un moment dat sa schimbi ceva, gasesti tu o portita
Ce pamanaturi? In Iordania sau in Romania? te referi la retrocedari?
yousef59 said,
iulie 28, 2011 la 15:51
…ma refer la faptul ca pamanturile lor sunt peste rau…refugiati ’48 😦