LA GURA SOBEI

„*Cel mai sigur secret este acela de a nu avea acces la el.

*Unei femei trebuie sa ii spui atent „La multi ani!” sa nu creada ca vrei s-o imbatranesti cu tot dinadinsul.

*Deoarece partile adverse ravneau fiecare la pozitia celuilalt,au convenit sa faca schimb de locuri.

*Studiul aprofundat a condus la ipoteza  ca era lipsit de obiect.

*Vindecat complet,pacientul s-a intors imediat la spital…dupa sora medicala.

*Un secret aflat din gura unei femei frumoase este cu atat mai captivant.

*El a avut foarte buna inspiratie sa-si dea intalnire cu iubita intr-o sala de asteptare.

*Urcarea in pat inseamna pentru unii cea mai reusita ascensiune.

*Coada vulpii este o reminiscenta ,careia nu i-a venit inca randul.

*Si scaunul se plictiseste de convietuirea prea indelungata cu acelasi ocupant.

*Nasul are o utilitate greu de contestat.Aceea de a ne da seama cat este de lung.

*Sotii umblau nedespartiti.Sa gaseasca un motiv plauzibil de divort.

*Timbrele duc scrisorile la destinatie.Ele nu se ocupa si cu probabilitatea raspunsurilor.

*Vinul bun nu are timp sa imbatraneasca.

*Dupa cum ne promit meteorologii,iarna asta nu va fi chiar atat de hibernala.

*Sa fim rezonabili.Fara soacre nu ar fi posibila nici o casatorie.

*Si medicii  trebuie sa traiasca.Au grija pacientii de acest lucru.

*Fiecare om isi desavarseste opera intre doua batai de inima.

*Statuia era perfecta si reprezenta …femeia.

*Unui om integru nu-i lipseste nici un defect.

*Pentru urmatorul interval,timpul va ramane in continuare constant ,probabil si cu totul…izolat.” ( Ateneu 1987)

TUNELUL

Ultimul gand de azi-noapte inainte sa ma bag sub plapuma,(cam tarziu…dupa ora 2 4)a fost acela ca, maine ,haina de pe mine se va face mai grea cu un an…(nu ca m-ar speria prea tare varsta ,doar asa mi-a venit ;chiar si  versurile melodiei de la Compact mi-au venit in minte…”A mai trecut un an cu noi/A fost si soare,au fost si ploi…/”)si visul…se facea  ca era noapte ;dintr-o data, am simtit ca cineva era langa mine,nu se vedea ,se auzea doar vocea ca o comanda in creierul meu…am inceput sa urmez  cele auzite…(nu ma puteam opune)am intrat intr-un tunel (sau nu stiu ce era,oricum ceva asemanator in care se misca ceva circular pe tot traseul),si am iesit pe partea cealalta in gradina parintilor mei ,cu mainile in jurul parului bergamote pe care il tineam strans.Uimita,primul gand a fost sa ma duc repede la mama mea sa ii spun ca am descoperit minunea…intr-o clipa pot sa parcurg cei 4000 de kilometri care ne despart…(imi pregateam in minte ce  si cum sa ii spun ca nu cumva sa se sperie de aparitia mea neasteptata ,ca ea sufera cu inima)dar m-a trezit vocea de la moschee care isi striga credinciosii la rugaciunea de dimineata de la ora 5.30(locuiesc langa ea)Nu am mai ajuns sa ii spun mamei ceea ce voiam ,si nu mai stiu punctul  de plecare prin care am intrat in tunel.(oricum era vorba de o intrare de aici de la mine de acasa)M-am trezit obosita si cu dureri de spate si cu senzatia ca eu chiar am fost acolo.Parul era cum e iarna ,dezgolit de frunze,fructe(eu nu am mai fost in perioada de iarna acolo de 14 ani…am fost doar vara)totul era real…si totusi vis…Primele ore ale diminetii ,m-am gandit daca nu cumva este prin jurul casei mele o poarta a timpului despre care nu stiu,(si uite-asa mi-am aruncat privirea peste tot  la cotrobait ,scotocit de porti de timp ,fara sorti de izbanda),daca nu cumva noua oamenilor ne scapa ceva ,sau nu avem dreptul sa stim,sau e inca prea devreme.. conspiratie in toata regula,ce mai!…Cert este ,ca visele mele ma pun pe ganduri…mai viseaza cineva asa?poate imi spune si mie ce crede …ce parere are?ca eu de vise paranormale sigur nu duc lipsa…

RUGACIUNE

Rugaciune  de O.GOGA

„Ratacitor,cu ochii tulburi,

Cu trupul istovit de cale,

Eu cad neputincios ,stapane,

In fata stralucirii tale.

In drum mi se desfac prapastii,

Si-n negura se-mbraca zarea,

Eu in genunchi spre tine caut;

Parinte,-orandui-mi cararea!

 

In pieptul zbuciumt de doruri

Eu simt ispitele cum sapa,

Cum vor sa-mi tulbure izvorul

Din care sufletul s-adapa.

Din valul lumii lor ma smulge

Si cu povata ta-nteleapta,

In veci spre cei ramasi in urma,

Tu,Doamne,vazul meu indreapta.

 

Dezleaga mintii mele taina

Si legea farmecelor firii,

Sadeste-n bratul meu de-a pururi

Taria urii si-a iubirii.

Da-mi cantecul si da-mi lumina

Si zvonul firii indragostite,

Da-i raza soarelui de vara

Pleoapei mele ostenite.

 

Alunga patimile mele,

Pe veci strigarea lor o frange,

Si de durerea altor inimi

Invata-ma pe mine-a plange.

Nu rostul meu,de-a pururi prada

Ursitei mastere si rele,

Ci jalea unei lumi  ,parinte,

Sa planga-n lacrimile mele.

 

Da-mi tot amarul,toata truda

Atator doruri fara leacuri,

Da-mi viforul in care urla

Si gem robiile de veacuri.

De mult gem umilitii-n umbra,

Cu umeri garbovi de povara…

Durerea lor infricosata

In inima tu mi-o coboara.

 

In suflet seamana-mi furtuna,

Sa-l simt in matca-i cum se zbate,

Cum tot amarul se revarsa

Pe strunele infiorate;

Si cum sub bolta lui aprinsa,

In smalt de fulgere albastre,

Incheaga-si glasul de arama:

Cantarea patimirii noastre.”

%d blogeri au apreciat asta: