Bivolul si cotofana de George Toparceanu
Pe spinarea unui bivol mare,negru,fioros,
Se plimba o cotofana
Cand in sus si cand in jos.
Un catel trecand pe-acolo s-a oprit mirat in loc:
-Ah,ce mare dobitoc!
Nu-l credeam asa de prost
Sa ia-nspate pe oricine…
Ia stai, frate ,ca e rost
Sa ma plimbe si pe mine!
Cugetand asa ,se trage indarat si-si face vant,
Se piteste la pamant
Si de-odata -zdup!-ii sare
Bivolului in spinare…
Ce s-a intamplat pe urma nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fara veste,bivolul a tresarit,
Dar i-a fost destul o clipa sa se scuture,si-apoi
Sa-l rastoarne,
Sa-l ia-n coarne
Si cat colo sa-l arunce,ca pe-o zdreanta in trifoi.
-Ce-ai gandit tu oare ,javra?Au crezut-ai ca sunt mort?
Cotofana treaca,mearga,pe spinare o suport
Ca ma apara de muste,de tantari,si de tauni
Si de alte spurcaciuni…
Pe cand tu,potaie proasta,cam ce slujba poti sa-mi faci?
Nu mi-ar fi rusine mie de vitei si de malaci,
Bivol mare si puternic,gospodar cu greutate,
Sa te port degeaba-n spate?
Lasă un răspuns