OMUL SI SARPELE de LA FONTAINE
-fabula-
„Esop ne povesteste aceasta intamplare:
Un om,altfel de treaba,dar cam nesocotit
Venind spre casa pe un ger cumplit,
Vazu pe camp,alaturi de carare,
Un sarpe in zapada,zacand fara miscare,
Patruns de frig,aproape mort,intepenit.
Milos,taranul l-a luat cu el
Si i-a facut culcus dupa cuptor,
Fara a gandi macar ca ,intr-un fel,
Vreodata ii va fi multumitor.
Naparca amortita,tinuta la caldura,
Si-a revenit din simturi,dar si-n apucatura.
Ridica-n aer capul si suiera odata.
Apoi facandu-si coada inel,se pregateste
Sa sara ,miseleste.
Asupra celui care,cu inima de tata,
Din gheara mortii a scapat-o.
-Asa ma rasplatesti, spurcato?
Eu te-am adus la viata,de mana mea sa piei!
Pornit, apuca omul satarul de casap
Si dintr-un sarpe face trei:Un trunchi,o coada,si un cap.
Zadarnic mai incearca jivina si se zbate
La loc sa se adune din trei bucati taiate!
Adevarat ca e frumos sa fii milos;
Dar spune iarasi un proverb batran:
Sa nu-ncalzesti pe serpi la san.”
„
eumiealmeu said,
ianuarie 23, 2011 la 23:16
bun sfat. numa de l-am pune în practică!