Ceata,vant,zapada si tacere


                 Ceata,vant,zapada si tacere    –   de SERGHEI ESENIN

Ceata,vant,zapada si tacere,

Raza lunii falfaie tacut.

Inima cu-o molcoma durere

Isi aduce-aminte de trecut.

Spulberat ,omatul se despica.

Pe-asa luna,eu,pe-ascuns iesit.

Indesandu-mi cusma de pisica,

Casa parinteasca-am parasit.

Iarasi sunt in locurile mele.

M-au uitat?Sau minte,ma mai tin?

Stau mahnit,ca un gonit de rele,

Reantors la vechiul meu camin.

Cusma mi-o framant fara cuvinte,

Sufletul prin ganduri mi-l desir.

De bunicii mei mi-aduc aminte.

Si de-nzapezitul cimitir.

Toti vom fi acolo…Poti sa sameni

Viata ta cu ras sau cu tumult…

Pentru asta trag asa spre oameni

Si-i iubesc pe toti atat de mult.

Pentru asta inima mi-i moarta

Cand privesc al anilor prapad…

Vechea casa c-un dulau la poarta,

Parca stiu ca n-am s-o mai revad.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: