mai multe…despre…

De -a lungul timpului ,tatal meu,(+a.e.)a avut mereu cate un cal frumos la noi in ograda.Mi-a ramas in minte unul roib,o iapa  superba pe care o chema Steluta.Cand ma uitam la ea ma gandeam la El -Zorab.Acum ,dupa atatia ani ,cred ca si tatal meu traia aceleasi sentimente ca personajul poeziei lui Cosbuc…de dragoste fata de calul lui,de mandrie,posesivitate….

EL-ZORAB de George Cosbuc

L a pasa vine un arab

Cu ochii stinsi,cu graiul slab.

-„Sunt, pasa ,neam de beduin,

Si de la Bab-el Manteb vin

Sa-l vand pe El- Zorab.

Arabii toti rasar din cort,

Sa-mi vada roibul ,cand il port

Si-l joc in frau si-l las la trap!

Mi-e drag ca ochii mei din cap

Si nu l-as da nici mort.

Dar trei copii de foame-mi mor!

Uscat e cerul gurii lor;

Si de amar indelungat,

Nevestei mele i-a secat

Al laptelui izvor!

Ai mei pierduti sunt ,pasa ,toti;

O, mantuie-i, de vrei ,ca poti!

Da-mi bani pe cal !ca sunt sarac!

Da-mi bani!Daca-l gasesti pe plac,

Da-mi numai cat socoti!”

El poarta calul ,dand ocol,

In trap grabit,in pas domol,

Si ochii pasei mari s-aprind;

Carunta-i barba netezind

Sta mut ,de suflet gol.

„-O mie de techini primesti?”

-„O,pasa,cat de darnic esti!

Mai mult decat in visul meu!

Sa-ti rasplateasca Dumnezeu,

Asa cum imi platesti!”

Arabul,ia cu ochii plini

De zambet,miia de techini-

De-acum ,de-acum ei sunt scapati,

De-acum vor fi si ei bogati,

N’or cere la straini!

Nu vor trai sub cort in fum,

Nu-i vor cersi copiii’drum,

Nevasta lui se va’ntrema;

Si vor avea si ei ce da

Saracilor de-acum!-

El strange banii mai cu foc,

Si pleaca,beat de mult noroc,

Si-alearga dus de-un singur gand,

Deodata insa, tremurand,

Se-ntoarca,sta pe loc.

Se uita lung la bani,si pal

Se clatina ,ca dus de-un val,

Apoi la cal priveste drept;

Cu pasii rari, cu fruntea’n piept

S’apropie de cal.

Cuprinde gatul lui plangand

Si-n aspra-i coama ingropand

Obrajii palizi;-„Pui de leu,

Suspina trist.Odorul meu,

Tu stii ca eu te vand!

Copiii mei nu s’or juca

Mai mult cu frunze’n coama ta,

Nu te-or petrece la izvor;

De-acum smochini ,din mana lor,

Ei n’or avea cui da!

Ei nu vor mai iesi cu drag

Sa-ntinda mainile din prag.

Sa-i iau cu mine’n sea pe rand!

Ei nu vor mai iesi razand

In calea mea sirag!

Copiii mei cum sa-i imbun?

Nevestei mele ce sa-i spun

Cand va-ntreba de El-Zorab?

Va rade’ntreg neamul arab

De bietul Ben Ardun!

Raira,tu nevasta mea

Pe El-Zorab nu- l vei vedea

De-acum,urmandu-te la pas,

Nici in genunchi la al tau glas

El nu va mai cadea!

Pe-Ardun al tau,pe Ben Ardun

N-ai sa-l mai vezi in zbor nebun

Pe urma unui soim usor,

Ca sa-ti impuste soimu’n zbor;

Nu-i vei pofti:Drum bun!

Nu vei zambi,cum salta’n vant

Ardun al ta tau in alb vesmant;

Si ca sa simti sosirea lui,

Mai mult de-acum tu n-o sa pui

Urechea la pamant!

O, calul meu!Tu,fala mea,

De-acum eu nu te-oi mai vedea

Cum tii tu narile’n pamant

Si coada ta fuior in vant,

In zbor de randunea!

Cum mesteci spuma alba’n frau,

Cum joci al coamei galben rau,

Cum iei pamantul in galop

Si cum te-asterni ca un potop

De trasnete’n pustiu!

Stia pustiul de noi doi

Si zarea se’ngrozea de noi-

Si tu de-acum al cui vei fi?

Si cine te va mai scuti

De vanturi si de ploi?

Nu vor grai cu tine bland

Te-or injura cu toti pe rand

Si te vor bate-odorul meu

Si te-or purta si mult si greu;

Lasa-te-vor flamand!

Si te vor duce la razboi

Sa mori tu cel crescut de noi!…

Ia-ti banii pasa!Sunt sarac

Dar fara cal eu ce sa fac;

Da-mi calul inapoi!”

Se’ncrunta pasa!:”Esti nebun?

Voiesti pe ieniceri sa-i pun

Sa te dea cainilor?Asa!

E calul meu,si n-astepta

De doua ori sa-ti spun!”

-„Al tau?Acel care-l crescu

Iubindu-l,cine-i;Eu ori tu?

De dreapta cui asculta el?

Din leu turbat,facandu-l miel?

Al tau?O,pasa.nu!

Al meu e!Pentru calul meu

Ma prind de piept cu Dumnezeu-

Ai inima!Tu poti sa ai

Mai vrednici si mai mandri cai,

Dar eu,stapane,eu?

Intreaga mila ta o cer!

Alah e drept si-Alah din cer

Va judeca ce-i intre noi,

Ca ma rapesti si ma despoi,

M’arunci pe drum sa pier.

Si lumea te va blestema,

Ca-i blestem faptuirea ta!

Voi merge ,pasa ,sa cersesc,

Dar mila voastra n’o primesc-

Ce bine-mi poti tu da?

Da pasa semn.-„Sa-l dezbracati

Si binele in vergi i-l dati!”

Sar eunucii,vin,il prind-

Se-ntoarce arabul rasarind

Cu ochii inghetati.

El scoate galben ,un pumnal

Si-un val de sange,rosu val

De sange cald a izvorat

Din nobil,incomatul gat,

Si cade mortul cal.

Sta pasa beat,cu ochi topiti,

Se trag spahii’ncremeniti;

Si-arabul ,in genunchi plecat,

Saruta sangele’nchegat

Pe ochii ‘nghetati.

Se’ntoarce apoi cu ochi pagani

Si-arunca fierul crunt din maini:

-„Te-or razbuna copiii mei!

Si-acum ma taie ,daca vrei,

Si-arunca-ma la caini!”

***********