Padure si poezie


               O,  RAMAI      de Mihai Eminescu (1850-1889)

    **  O,ramai,ramai la mine,

Te iubesc atat de mult  !

Ale tale doruri toate

Numai eu stiu sa le-ascult;

In al umbrei intuneric

Te asaman unui print,

Ce se uit-adanc in ape

Cu ochi negri si cuminti;

Si prin vuietul de valuri,

Prin miscarea naltei ierbi,

Eu te fac s-auzi in taina

Mersul cardului de cerbi;

Eu te vad rapit de farmec

Cum ingani cu glas domol,

In a apei stralucire

Intinzand piciorul gol.

Si privind in luna plina

La vapaia de pe lacuri,

Anii tai se par ca clipe,

Clipe dulci se par ca veacuri.”

Astfel zise lin padurea,

Bolti asupra-mi clatinand;

Suieram l- a ei chemare

S-am iesit in camp razand.

Astazi chiar de m-as intoarce

A-ntelege n-o mai pot…

Unde esti ,copilarie,

Cu padurea ta cu tot?

(1879,1 februarie)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: